Un dar de suflet

Cred că dintre toate darurile pe care le poate primi cineva în momentul în care se naşte, acela de a cunoaşte oamenii e cel mai de preţ. Eu pot să spun cu regret ca nu prea am primit mult din acest dar. Însă mă bucur foarte mult când cineva se uită câteva secunde la mine, şi îmi poate citi în adâncul sufletului. Am trăit o asemenea experienţă acum puţin timp, când eram în practică.
Deci... să formulez problema... eu sunt o mare fană cărţi. Orice carte mă bucură, chiar dacă o primesc, sau dacă o cumpăr, îmi place să o răsfoiesc în drum spre casă, şi acasă să îmi pregătesc minuţios locul de lectură, şi să nu mă mai dezlipesc de acea carte până nu o dau gata. Acestea sunt datelele problemei...acum începe povestea. Deci eram la practică, şi într-o zi a venit un domn. După cum am spus de la început, nu prea "citesc" oamenii din prima, şi m-am comportat ca de obicei. După ce am terminat treaba, şi i-am explicat că mai are nevoie de câteva chestii pentru completare, i-a făcut un semn discret soţiei dânsului, şi aceasta a scos dintr-o plasă o carte, pe care mi-a întins-o, spunându-mi că e pentru mine, e cartea dânsului, abia scoasă. E o carte de poezii, mai speciale, care te lasă să le gândeşti înainte de a le înţelege complet, sunt nişte poezii inspirate din viaţa acestui om, la prima vedere simplu, dar cu o minte sclipitoare. Omul acesta se numeste Daniel Ilie, şi sper să aibă mult succes cu aceasta carte de poezii, care într-o zi de vară cam anostă, a ajuns în mâinile unei simple studente,si nu a mai plecat de acolo. Cartea este încă pe masa mea, şi recitesc câte o poezie în fiecare zi, şi în fiecare zi găsesc alte inţelesuri ascunse. Sper că domnul Ilie nu se va supăra pe mine dacă voi pune nişte versuri din poezia mea preferată pe blog.

" Mie nu mi-e frică de lupi/ De singurătatea haitei/ Mă tem" (Daniel Ilie- Mă tem)


Sper din suflet să îl mai întâlnesc pe acest om, şi să îi mulţumesc pentru că a fost una dintre persoanele care mi-a dat o lecţie de viaţă.