marți, 30 martie 2010

This is the road to... Bucharest...

Yep, am fost, mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să plec spre meleaguri bucureştene...
Toate bune şi frumoaseee, până într-o frumoasă zi de miercuri când Georgy, fată precaută, la la la, şi devreme acasă s-a dus să-şi procure un frumos bilet de la faimosul CFR ( de la agenţie, că de aia povesteam de precauţii). Orarul îl ştiam... la ora 5 şi 5 dimineaţa trebuia să mă prezint la întâlnirea cu un frumos tren CFR, firmă renumita, nu-i aşa? pentru calităţile sale...
Şi cum stăteam eu zâmbitoare şi amabilă în aparenţă în faţa unei tanti de la agenţie, mi se pare că aud un mumrmur venind din zona aceleiaşi tanti. Ciulesc urechea şi mi se pare că spune ceva de o transbordare...Cu un zâmbet şiii mai larg o rog să repete. Dap, am auzit bine... transbordare la Severin, cu autobuzele toată lumea 20 de km,până undeva unde se înţarcă iepe în popor. Faaaaiiin! Chiar lipseau senzaţiile tari din viaţa mea în ultimul timp...
ok... trecem peste alte chestii neesenţiale, şi ajungem la Severin, dar nuuu gara maaare şi frumoasă, neaaah, nici pomeneală. Severin mărfuri! Şi stai tată acolo, până reuşeşti să îţi dai seama de unele adevăruri absolute pe care le-ai trecut cu vederea, etc. Şi pe urmă mai stai un pic. Vine trenul în cele din urmă, fur un pic de somn, întrerupt de 4 sau 5 rânduri de controlori, şi ajung la Bucureşti. O să trec peste întâmplările din Bucureşti, zicând doar atât: I looove Timişoara!
La întoarcere, tanti de la bilete nu a avut inspiraţie să ne aducă aminte că se va face iar porcăria de transbordare, dar am revenit cu întrebarea cu ruta pe urmă. După ore şi ore, am ajuns acolo la iepe ( din nou, metaforic vorbind), şi nici urmă de tren. Trebuia să vină cam într-o oră, şi să plece în 2. La un moment dat mi se părea că m-am transformat în drapel, aşteptam să mă colorez, de la atâta vânt.
Pe această cale aş vrea să mulţumesc în primul rând CFR-ului, pentru tot ce face pentru noi, muritorii de rând, pentru amabilitate, confort şi siguranţă, şi, de asemenea tuturor celor care m-au ajutat şi îndrumat să vin la Timişoara.
Concluzie: O călătorie Timişoara Nord- Bucureşti Nord durează 10 ore. Uraaa!

marți, 23 martie 2010

Astăzi e ziua loooor....

Ce pot să spun despre ele...? Că sunt fete faine, că sunt prietene bune, că au suflete calde şi mereu o vorbă bună când cineva e trist? Că sunt în stare de orice pentru persoanele dragi lor? Nu e de ajuns. Ele sunt mult mai mult de atât.
Şi care sunt şansele ca fetele astea să fie amândouă la UVT, amândouă la CRP, în aceeaşi grupă. Şi născute în aceeaşi zi? Ar trebui să fie foooarte mici, dar uite că s-a întâmplat! Dar care erau şansele ca fetele astea descrise aşa în primele rânduri să fie prietenele MELE? Şi astea sunt foarte mici, dar sunt. Ele sunt Deea şi Mădă, colegele şi prietenele mele faine, şi azi e ziua lor!
LA MULŢI ANI! feteeeeee, să vă fie viaţa la fel de frumoasă ca voi, să fiţi fericite, împlinite, şi să mai patrulaţi pe aici încă 1000 de ani de acum încolo!
A, şi vă mulţumesc că încă mă suportaţi!

joi, 4 martie 2010

Dorinţe tâmpite

De multişor am în plan această postare, dar cum săptămâna asta am fost tot pe drumuri, îmi iau acum inima în dinţi. Deeeci... vroiam sa îmi scriu aici cele mai tâmpite dorinţe, care cred că nu se pot îndeplini niciodată, pentru căăă.... sunt tâmpite ( dooh). Îmi doresc...

1. Să fie vară tot anul
2. Să mă mut la mareee, sau cel mai bine, să vină marea în zonă ( muuult mai bine)
3. Să am propria figură de ceară la Madame Tussaud ( uaaaaaa)
4. Să nu mai pierd pariuri ( pentru că tot timpul, dar tot timpul, am dreptate)
5. Am spus ceva de vara aia?
6. Să primesc din senin un camion de ciocolatăăă ( preferabil Milka, preferabil cu căpşuni, dar merge şi din aia cu pete, slurp)
7. Să pot să aud ce gândesc ceilalţi
8. Să nu mai trebuiască să spăl vase never ever
9. Să văd Pământul de pe Lună
10.Să câştig cel mai frumos premiu din lumea asta : Cola gratis pe viaţă. Să-mi vină cu cisterna la uşă!!!
Sper că v-aţi prins că asta se vrea o leapşă, care meeerge spreee Anca şi Deea. Să vedem ce dorinţe tâmpite au ele. Şi voi restul sunteţi invitaţi să furaţi joculeţul. Aştept...

Despre mine

Fotografia mea
Sunt săgetătoare, şi asta spune totul: optimism debordant, voie bună, un sac fără fund plin de glume, tot timpul noi (sau aşa imi place să cred), şi, ca orice nativ al acestei zodii, care se respectă, aspectele negative ale semnului nu se aplică la mine (cică)