marți, 30 martie 2010

This is the road to... Bucharest...

Yep, am fost, mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să plec spre meleaguri bucureştene...
Toate bune şi frumoaseee, până într-o frumoasă zi de miercuri când Georgy, fată precaută, la la la, şi devreme acasă s-a dus să-şi procure un frumos bilet de la faimosul CFR ( de la agenţie, că de aia povesteam de precauţii). Orarul îl ştiam... la ora 5 şi 5 dimineaţa trebuia să mă prezint la întâlnirea cu un frumos tren CFR, firmă renumita, nu-i aşa? pentru calităţile sale...
Şi cum stăteam eu zâmbitoare şi amabilă în aparenţă în faţa unei tanti de la agenţie, mi se pare că aud un mumrmur venind din zona aceleiaşi tanti. Ciulesc urechea şi mi se pare că spune ceva de o transbordare...Cu un zâmbet şiii mai larg o rog să repete. Dap, am auzit bine... transbordare la Severin, cu autobuzele toată lumea 20 de km,până undeva unde se înţarcă iepe în popor. Faaaaiiin! Chiar lipseau senzaţiile tari din viaţa mea în ultimul timp...
ok... trecem peste alte chestii neesenţiale, şi ajungem la Severin, dar nuuu gara maaare şi frumoasă, neaaah, nici pomeneală. Severin mărfuri! Şi stai tată acolo, până reuşeşti să îţi dai seama de unele adevăruri absolute pe care le-ai trecut cu vederea, etc. Şi pe urmă mai stai un pic. Vine trenul în cele din urmă, fur un pic de somn, întrerupt de 4 sau 5 rânduri de controlori, şi ajung la Bucureşti. O să trec peste întâmplările din Bucureşti, zicând doar atât: I looove Timişoara!
La întoarcere, tanti de la bilete nu a avut inspiraţie să ne aducă aminte că se va face iar porcăria de transbordare, dar am revenit cu întrebarea cu ruta pe urmă. După ore şi ore, am ajuns acolo la iepe ( din nou, metaforic vorbind), şi nici urmă de tren. Trebuia să vină cam într-o oră, şi să plece în 2. La un moment dat mi se părea că m-am transformat în drapel, aşteptam să mă colorez, de la atâta vânt.
Pe această cale aş vrea să mulţumesc în primul rând CFR-ului, pentru tot ce face pentru noi, muritorii de rând, pentru amabilitate, confort şi siguranţă, şi, de asemenea tuturor celor care m-au ajutat şi îndrumat să vin la Timişoara.
Concluzie: O călătorie Timişoara Nord- Bucureşti Nord durează 10 ore. Uraaa!

3 comentarii:

  1. Fatuca, tu nu ai inteles ca "excursia" avea rol educativ;adica sa vezi si tu frumusetiile patriei de aproape,sa simti aerul curat de pe la tara si asa mai departe... Nimic nu sti! :p

    RăspundețiȘtergere
  2. dap, preferam sa vad frumusetile patriei din goana trenului de alta data, nu cu 5 la ora, si in niciun caz fluturand ca un drapel in gara de marfuri :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Futu-i! Prunişor, aşa-i zice Haltei... Iar durata unui drum spre Bucureşti poate varia...între 2 şi 18 ore. În funcţie de anotimp, cai putere, tipuri de motor şi venituri...înapoi!

    RăspundețiȘtergere

Despre mine

Fotografia mea
Sunt săgetătoare, şi asta spune totul: optimism debordant, voie bună, un sac fără fund plin de glume, tot timpul noi (sau aşa imi place să cred), şi, ca orice nativ al acestei zodii, care se respectă, aspectele negative ale semnului nu se aplică la mine (cică)