Maktub...

``Maktub`` înseamnă, în cultura arabă `` aşa a fost scris``. Deşi se poate înţelege că în cultura lor, soarta le-a fost hotărâtă, şi nu mai pot face nimic ca să o poată schimba, ca şi în creştinism, ei au de făcut alegeri în viaţă, au de trecut diferite obstacole, cu riscuri mai mari sau mai mici.
Eu cred in soartă, în destin, cred că fiecare om are rezervat ceva în viaţă, mai bun sau mai rău, depinde de alegerea fiecăruia.
Am trăit până acum experienţe care ţin numai de destin, dar am avut de făcut şi alegeri, unele pe care le regret, dar cele mai multe de care mă bucur. Aştept cu nerăbdare să văd ce mai e rezervat pentru mine, pentru că fiecare om îşi poate aranja viaţa până la un punct. De acolo, depinde şi de alţi oameni, de alte împrejurări, şi bineînţeles, şi de un dram de noroc. Cred în persoane pe care le întâlneşti o singură dată în viaţă, dar care pot schimba totul, am avut şi experienţe de acest gen, şi în persoane care nu au nicio datorie faţă de tine, dar stau lângă tine mult timp, doar pentru a te ajuta.
Există o ordine şi o logică în toate, şi dacă crezi in tine, în forţele tale, şi consideri că ai tot ce trebuie pentru a reuşi în tot ceea ce îţi doreşti, rezultatele vor fi extraordinare. Trebuie doar să gândeşti pozitiv, şi încă ceva... să nu te dai bătut, orice ar fi!

MAKTUB...

Rătăcisme...

Trebuie să spun, nu pot să mai ţin pentru mine, bine, şi pentru alţi 100 de oameni care mă ştiu... am un simţ al orientării groaznic. Deci... stau în Timişoara de cam 2ani şi un pic... înainte de a mă muta veneam des pe aici ( 10x sis ), şi totuşi... mă rătăcesc de câte ori am ocazia. Bine, mai nou m-am hotărât să nu mai bravez, şi să merg doar pe drumurile ştiute bine. Am avut două experienţe de neuitat, ambele de când m-am mutat în zona în care stau acum.
Prima oară s-a întamplat la câteva zile după mutare, când am vrut să vin pe jos de la şcoală, că deh, mă descurc, am buletin... Am umblat în cerc cam 40 de minute, exact cum zicea Jeff Dunham într-un filmuleţ: "And now she`s going to make a left tuuurn, and an other left tuuurn, oh, an other left tuuuurn, I wonder what is she going to do neeext!" Dar, din fericire, dupa 40 de minute am cotit dreapta, cred, şi am ajuns într-o zona cunoscută...
Şi a doua oară, într-o zi în care eram un bun cetăţean, adică mergeam să plătesc facturi, am zis eu aşa că ar fi bine să mai schimb peisajul, şi să merg pe altă stradă... wroooooooong. După 20 de minute, fugeam după o tanti să o întreb care e drumul bun :))). M-a dus săraca tanti până pe strada unde trebuia să ajung, ca să nu o mai păţesc din nou...
Am povestit chestiile astea, pentru că azi trebuie să găsesc iar o chestie pe care nu am văzut-o niciodată, şi cred că voi pleca cu 2 ore înainte de acasă...just to make sure...

back from far far away !

M-am întors dintr-un luuuuung week-end, mai fresh, mai liniştită, şi cu gândurile în ordine. Mă bucur că am reuşit să stau cu cei dragi mie, încă o dată, LA MULŢI ANI, tata, să îmi revin puţin, si să fiu din nou eu.
Am fost acasă, şi la ţară în două locuri :) am mâncat numai bunătăţi, făcute de alţii :)) , dar am si muncit, să nu se creadă că am lenevit 24 din 24..., am reuşit să îi fac o surpriză lui tata, care nu înţelegea, săracul cum am ajuns la el la uşă la 11 dimineaţa, de ziua lui. A fost frumos, a meritat să plec câteva zile, şi sper că de acum totul va fi bine, pentru că am realizat că pot trece peste toate doar cu optimism, şi aşa voi face de acum încolo.

melodia `` mea``

Dacă tot am primit aprecieri din partea publicului pentru melodia din postul anterior, astăzi am sa vă incânt, (nu va cânt că fugiţi toţi), cu o super melodie din anii `80, pe care o consider a mea de suflet. ştiu, ştiu, veti sări toţi să-mi spuneţi că de fapt e vorba de un bărbat in melodie. şi răspunsul meu : Măi, zice Georgie? Ce mai contează gender-ul? Have fun and lots of good memories!

You've Got a Friend

I'll come running just to see you again

When you're down and troubled
And you need some loving care
And nothing, nothing is going right
Close your eyes and think of me
And soon I will be there
To brighten up even your darkest night

You just call out my name
And you know wherever I am
I'll come running to see you again
Winter, spring, summer or fall
All you have to do is call
And I'll be there yeah
You've got a friend...

If the sky above you
Grows dark and full of clouds
And that old north wind
Begins to blow
Keep your head together
And call my name out loud
Soon you'll hear me
Knocking at your door

You just call out my name
And you know wherever I am
I'll come running to see you again
Winter, spring, summer or fall
All you have to do is call
And I'll be there
Yes, I will

Now ain't it good to know
That you've got a friend
When people can be so cold
They'll hurt you and desert you
And take your soul if you let them
Oh, but don't you let them

You just call out my name
And you know wherever I am
I'll come running, running to see you again
Winter, spring, summer or fall
All you have to do is call
And I'll be there
Yes I will see you again
You've got a friend

Oooh...
You've got a friend




Ofra Haza avea o voce inconfundabilă, şi dacă nu aţi ascultat până acum melodiile ei, merită să le ascultaţi de acum încolo. Melodia asta e una din preferatele mele, şi acum se potriveşte stării mele de spirit.

Ce îmi place, ce nu îmi place...

Astăzi vreau să imi pun gândurile pe hârtie virtuală, vreau să îmi golesc mintea, şi să gândesc din nou pozitiv, că deh...it is in my genes!
Să începem cu lucrurile pe care îmi place să le fac... îmi place să stau pe plajă, să ascult liniştea mării, să mă joc cu nisipul şi să mă las mângâiată de soarele cald... îmi place cafeaua de dimineaţă, mai ales dacă pot să o împart cu cineva... îmi place să citesc o carte bună, să văd un film fain... îmi place să mă joc cu nepoţelul meu dulce, să îl plimb, să îl adorm, şi să văd cum împarte din dragostea lui copilăroasă oricui, să vorbesc cu soră-mea ore în şir despre nimicuri, pe care numai noi le înţelegem, îmi place să povestesc cu tata, pentru că ma linişteşte, şi cu mama, pentru că mă face să râd, orice mi s-ar întâmpla, îmi plac ieşirile cu prietenii, iarba verde, parcurile, o melodie frumoasă, şi... ciocolata.
Nu îmi place să supăr pe cineva, urăsc să mă cert cu oricine, chiar dacă ar fi omul de la colţul străzii... nu îmi place să întârziu, nici chiar cu un minut, nu îmi plac promisiunile nerespectate, oamenii care lovesc animalele sau care bat copii, şi ar fi foarte bine pentru tine să nu încerci să mă minţi... nu îmi place lipsa de umor şi plictiseala, locurile excesiv de aglomerate cu fiţe, gen mall, şi nici aroganţa... nu îmi place Jules Verne...iertare, vă rog, dar e o chestie din copilărie...
Şi lista ar putea continua la nesfârşit, că aşa sunt eu când mă întind la vorbă... măcar am reuşit ce mi-am propus la început, dacă nu complet, atunci parţial, dar e bine şi aşa... pentru moment...

Un dar de suflet

Cred că dintre toate darurile pe care le poate primi cineva în momentul în care se naşte, acela de a cunoaşte oamenii e cel mai de preţ. Eu pot să spun cu regret ca nu prea am primit mult din acest dar. Însă mă bucur foarte mult când cineva se uită câteva secunde la mine, şi îmi poate citi în adâncul sufletului. Am trăit o asemenea experienţă acum puţin timp, când eram în practică.
Deci... să formulez problema... eu sunt o mare fană cărţi. Orice carte mă bucură, chiar dacă o primesc, sau dacă o cumpăr, îmi place să o răsfoiesc în drum spre casă, şi acasă să îmi pregătesc minuţios locul de lectură, şi să nu mă mai dezlipesc de acea carte până nu o dau gata. Acestea sunt datelele problemei...acum începe povestea. Deci eram la practică, şi într-o zi a venit un domn. După cum am spus de la început, nu prea "citesc" oamenii din prima, şi m-am comportat ca de obicei. După ce am terminat treaba, şi i-am explicat că mai are nevoie de câteva chestii pentru completare, i-a făcut un semn discret soţiei dânsului, şi aceasta a scos dintr-o plasă o carte, pe care mi-a întins-o, spunându-mi că e pentru mine, e cartea dânsului, abia scoasă. E o carte de poezii, mai speciale, care te lasă să le gândeşti înainte de a le înţelege complet, sunt nişte poezii inspirate din viaţa acestui om, la prima vedere simplu, dar cu o minte sclipitoare. Omul acesta se numeste Daniel Ilie, şi sper să aibă mult succes cu aceasta carte de poezii, care într-o zi de vară cam anostă, a ajuns în mâinile unei simple studente,si nu a mai plecat de acolo. Cartea este încă pe masa mea, şi recitesc câte o poezie în fiecare zi, şi în fiecare zi găsesc alte inţelesuri ascunse. Sper că domnul Ilie nu se va supăra pe mine dacă voi pune nişte versuri din poezia mea preferată pe blog.

" Mie nu mi-e frică de lupi/ De singurătatea haitei/ Mă tem" (Daniel Ilie- Mă tem)


Sper din suflet să îl mai întâlnesc pe acest om, şi să îi mulţumesc pentru că a fost una dintre persoanele care mi-a dat o lecţie de viaţă.

Despre OAMENI şi lecţii de viaţă

A trecut cam mult timp de când nu am mai postat ceva pe blog, dar în acest timp am avut de învaţat foarte multe. Voi dedica un capitol al acestui blog lecţiilor pe care viaţa mi le-a dat până acum. Prima, şi poate cea mai importantă lecţie e despre oameni, despre cum ne afectează ei viaţa, pozitiv, sau negativ. Acum ceva timp, nu foarte mult, am avut şansa să stau lânga un om deosebit, şi am realizat ca exista persoane excepţionale,care te pot ajuta fără să ceară nimic în schimb. Am avut îndrăzneala să cer ajutor, şi mi s-a oferit. Fără întrebări, fără alte cerinţe. Poate acestui om i s-a părut ceva nesemnificativ, dar pentru mine a însemnat totul. Poate a însemnat chiar primul meu pas in viaţa adevărată. Acest om mare a avut timpul şi răbdarea de a se apleca asupra unui om mic, şi de a împărtăşi cu el din cunoştinţele lui. Nu mai există foarte mulţi asemenea oameni, şi dacă acest om va avea vreodata răbdarea de a citi aceste umile rânduri, aş vrea să citească asta: VĂ MULŢUMESC! Şi sper din tot sufletul că intr-o bună zi, voi putea şi eu să îl răsplatesc aşa cum merită. Dar dacă nu voi avea aceasta şansă, sunt sigură că viaţa îl va răsplăti cu tot ce are mai bun.
Încă o dată VĂ MULŢUMESC! Sunteţi cu adevărat un OM!