It`s baack!

Mania mea pentru chestii de genul revine, cu forţe noi. Am găsit melodia asta mai demult şi am cam...uitat de ea, dar merită un loc fruntaş în blog. Sper să vă placă, eu mor după ea.


natacha atlas-maktub
Asculta mai multe audio Muzica

ieri...

Ieri a fost o zi foarte faină, de dimineaţă, până seara. După o trezire la 7 (singura chestie not so cool), a urmat o cafă acasă, încă o cafă la şcoală, bineînţeles la ,,cafă cu un leu'', ne-am dus la ora, n-a venit profa, şi ne-am făcut veacul prin complex, prin Girocului, până când a venit timpul să mergem laaaa.... Caaarrrgoooo. Bine, că noi am stat acolo de la 3 până când s-au decis organizatorii să-i introducă, asta e altă chestie, dar a fost super. Am ajuns să ne întrebăm dacă am îmbătrînit noi, sau suntem mai veterane când vine vorba de cargo, sau orice alt concert, pentru că în spatele nostru era o ceată de pitzi în devenire ( aveau vreo 14 ani) care ţipau, parcă erau la enrique iglesias...Mi-am luat coate în cap, genunchi în spate, etc, până m-am decis să fac schimb de locuri cu Anca... (she could handle it...). Am ajuns la concluzia că am prietene faine de tot. Anca mi-a luat balon :D, Deea mi-a facut rost de loc în faţă, încât pe la sfarşitul concertului mai aveam un pic şi îl trăgeam de picioare pe Igrişan :)) . După concert a urmat o porţie de râsete in Irish, chestie cu care am încheiat ziua faină.
Nici cu săptămâna asta nu mi-e ruşine, că am reuşit să ne facem dreptate ( prietenii ştiu de ce...), am băut muuuult mai multă cafea de cât pot duce, şi acum am un răspuns la intrebarea ,, Is there a doctor in the house?'' yap, este... Soră-meaaaaa, care la momentul ăsta e cea mai tare din parcareee, (sunt încă în extaz, de duminică).
Deci, până una alta, a fost o săptămână productivă, şi nu mă supăr dacă mai vine una le fel :)))

ani de liceu...

E ultimul an de faculta, si eu imi amintesc de... perioada liceului, si de oamenii dragi de atunci, de care imi voi aminti cu drag toata viata, si care imi lipsesc mult. In continuare, cateva vorbe de duh, sau intamplari faine de la fiecare:

Prima este, of course, Ancaaa. Colega mea de banca, prietena cea mai buna, si una din cele mai faine persoane, din toate punctele de vedere, pe care o cunosc. In prima zi de liceu, ne-am pus una langa alta in banca, si asa am ramas pana in ultima zi din a 12 a. Momentele cele mai faine? Au fost muuulte, dar alea in care striga la mine: ``Parazituleeeee, lasa-ma in paceeee!`` Bineinteles ca urma fata mea de big, wet puppy eyes, si nelipsitul:`` Blonda mea draga, hai aiiiiciii...``erau cele mai tari! I miss you Ancuuu...
Urmeaza trupa de soc a Teoreticului, in ordine aleatorie: Cipri: Roacarul cu chitara, cu care cantam piese Vama Veche, in ore, in pauze, oricand si oriunde, chiar si pe malul Jiului, cred ca a si primit bani pentru prestatii :))
Andrada: Cand aparea ea in curte, stiam ca am cu cine sta in fata boxelor, pe jos, fie iarna, fie vara, si ca am cu cine urla pe orice piesa faina pe care o bagau ``aia cu muzica``. Noi chiar am primit bani, stand asa pe jos, cred ca ne-am luat covrigi de ei! Fata faina la care puteai apela pentru orice poblema. I miss youu, vino prin TM.
Mihai: Stiam ca atunci cand aud un anumit lalait venind din curtea scolii, din 2 locuri diferite, sunt Mihai si Cipri, cantand something de la Cargo, chestie pe care nu am mai gasit-o nici pana in ziua de azi, si mai ales, stiam ca e pauzaaa.
Andrei: Tipul cu care ma contraziceam mereu, si care termina orice discutie in care el nu avea dreptate si eu da ( heh heh) cu: ``taci, blondo, ca nu-i asa...``si apoi pleca :))
Astia sunt roacarii ``basic``, la care se adaugau, din cand in cand: Luiza, Bianca, Ana, Cristi si Tony, vara-mea, si daca am uitat pe cineva, please shoot me!
Fetele din clasa, in special cele din spate, care excelau la numarul de decibeli :)) ``Inchide usaaaa!`` In momentul ala, auzul pleca undeva departeee, si revenea peste cateva minute bune.
Baietii din clasa, 5 la numar, pe care nu-i prea vedeam, ca erau la baschet afara, dar le simteam prezenta, in special lui firus, cand nu imi mai gaseam mancarea in banca. Toti sunt in tm, in afara de Dani, but I still miss you all.
Si la categoria profi, primul care in vine in minte este domnul Raduti: ``Domnisoara Georgiana,lasati-ma macar sa pun catalogul pe catedra, si apoi ascult tot ce aveti de zis despre reclame :))`` sau `` Domnisoara, sa lasam si pe altii, va rooog``
Diriga # 1: ``Fetele, nu trebuie sa castigati, numai sa nu fim pe ultimul loc... AAA nu pot sa ascult... Cee? Locul 2? Hai sa va dau bomboane!!``
Diriga # 2: Ne povestea chestii super faine la ora de latina, si chiar daca ne-a fost diriga doar un an, a fost alaturi de noi, a ras cu noi, si a si plans dupa noi.
Domnul Scly: Patratel, nu te mai certa cu mine, ca nu eu am inventat engleza, ce sa-i facem, trebuie sa vorbim ca tot englezul, chiar daca suna rau :))A suportat multe de la mine, si datorita dumnealui am luat Cambridge-ul, ca daca nu insista, nu ma duceam.
Au fost multe momente faine, si multi oameni, care poate imi scapa, dar, deh, am imbatranit, si mai uit, oricum, imi e dor de liceul ala, de skip ( prietenii stiu de ce...) de statul in fata boxelor, de toti profii si de perioada aia lipsita de griji, de care toti vroiam sa scapam, si acum am vrea sa o aducem inapoi... a fost foarte fain. Mai vreau o data...Presimt ca in vara, voi face un post similar cu... anii de faculta...

Evident...

Am asteptat sa vina noiembrie, sa pun piesa pe blog, si cred ca mai aveam un pic si faceam si dansul ploii, ca sa ii ofer cadrul potrivit... E una din piesele mele preferate, e in top 10.



Asaaa... analiza pe text...
``It`s hard to hold a candle in the cold November rain...``
True, true, in orice context true, si incep sa vad chestia asta din ce in ce mai des...
`` `Cause nothing lasts forever, even cold November rain...``
I really really hope so, tot in orice context...
Deci, doamnelor si domnilor, cea mai faina piesa ever...!

memories

Sunt multe melodii pe care le-am ascultat de-a lungul copilariei, pe care le-am uitat mai apoi, si acum, cand dau de ele... parca suna cunoscut... Ai mei erau fani Scorpions si alte bunataturi din astea, si ascultau in fiecare seara chestii faine. Acum, cand ascult eu in disperare anii `80, nu le mai suporta. Aaaaaarrrggghhh!!

O floare, un copil,
Un puf de papadie in zbor lin.
Un porumbel fugar, dar jucaus,
Mama, oglindita in ochi de bebelus,

O ciocolata, un iz de parfum,
O carte citita pe un lung drum.
O pata de cerneala, primul fir de iarba
Amintirea unui Bunic intr-o curte alba,

O cana aburinda de cafea,
Prima lacrima din viata mea,
Cam asa as putea cuprinde,
Ceea ce simt, in cateva cuvinte.

Pentru Cineva, care a plecat, poate prea repede. Momentele in care trebuiau spuse unele cuvinte au trecut fara sa imi dau seama, dar sper ca acele cuvinte s-au auzit, si fara a fi rostite...