Never say never...

Cine a spus chestia asta, mare dreptate a avut. Mie, pentru că Murphy mă iubeşte mult, şi vrea să o arate cât mai des, dacă zic ceva, mâine sigur mi se va întâmpla pe dos.
Eu nu mai merg niciodată la Bucureşti, pentru că nu îmi place oraşul, prea multă înghesuială, etc. Mai are rost să zic ceva? Vezi postarea anterioară. Şi cred că voi mai merge în curând...
Niciodată nu am întârziat, şi nici nu voi întârzia. Mai bine ajung mai repede decât mai târziu... Cred că Deea poate să îşi deschidă un magazin cu cuiele pe care le-a făcut aşteptându-mă. Şi poate să le dea şi 3 la 10.000, că tot se îmbogăţeşte...
Niciodată nu o să îmi fac blog, nu îmi place/ nu am timp/ nu am răbdare... aici chiar nu mai am nimic de spus în apărarea mea...
Niciodată nu voi sta în pat mai mult de orele de somn. De ce să stau în pat, când pot face ceva util? Ahaaam...De două zile stau numai în pat, nu am fost de mult răcită în halul ăsta. Şi mă enervează, pierd timpul aiurea, nu pot ieşi afară, nu pot merge la şcoală, nu pot ţopăi, nu am chef să ascult muzică ( !!!), doar stau... cred că zilele astea, din plictiseală, aş fi avut abilitatea de a mă uita şi pe Duna...
Niciodată nu am să mă las de Cola. Ha haaa, chiar aşaaa! Asta a fost de 1 aprilie, cu întârziere! Chiar niciodată nu am să mă las de Cola, şi nu îmi pasă de părerea ta, Murphy!!!
Şi cred că mai sunt, dar încă mă doare prea rău capul ca să îmi amintesc. Dar trebuia să fac ceva, ca să îmi mai revin. Şi nimic nu e mai bun ca o postare nouă, nu?