share a smile

Tomiță

2011-06-21T22:42:00.002+03:00

Știu ca a cam trecut ceva timp (iar) de când nu am mai scris, dar acum, credeți-mă pe cuvânt că am avut motive. Unul mare, mai precis.
Să începem: Am vrut demult să îl am, dar în februarie am avut în sfârșit șansa să îmi încep căutările. Am îndurat frig, zăpadă, vânt puternic în căutarea mea, oameni care îmi râdeau, mai în față, mai reținut, oameni care plănuiau să îmi joace feste, dar și oameni buni, cu suflet mare care au vrut să mă ajute.
Deeeci, într-o zi de februarie, cred că era totuși seară, l-am văzut. Nu am fost extrem de impresionată pe moment, dar noaptea ce a venit nu mi-a dat ocazia să închid măcar un ochi din cei doi din dotare, așaa că... am decis să îi acord o a doua șansă. Fiecare are dreptul la o a doua șansă, nu?
Și m-am dus și l-am văzut și ne-am plăcut, așa că în frumoasa zi de 24 februarie, dap, de Dragobete ( de fapt ningea ca în visele urâte) am decis să-l iau cu acte, că așa se face.
De-abia atunci a început chinul. Cum să-l schimb...? Ce să fac?
Am avut nevoie de cam 2 luni până l-am făcut exact așa cum mi-l doream și e al meu și sunt fooooaaarte mândră de el și mai ales, recunoscătoare că am lângă mine Oameni care sunt gata să facă orice ca să-mi fie bine.
Gata cu misterul, Tomiță e casa mea din Timișoara. Timișoara mea, de acum!

Soareee!! Leapşă..??

2011-01-30T12:26:00.002+02:00

Dacă tot e o duminică aşa faină şi poate v-aţi gândit să ieşiţi pe-afară, ce poate să facă draga de Georgi, decât să vă ţintuiască în faţa calculatoarelor pentru a răspunde la o leapşăă... he he he!
Hai că încep eu. Vroiam de mult să vă pun să ascultaţi melodia ce o aud eu zi de zi, chiar şi de 237 de ori... Dap, aia de la telefon. O am, cred, de vreo 2 ani de zile şi nu cred că am s-o schimb prea curând. E destul de fain când, de câte ori sunt anunţată în public că: ,, sună un telefon``, întreb înainte de a o lua la fugă spre obiectul cântător, dătător de veşti: E Iris?
Mai sunt momente când telefonul începe să sune de undeva din adâncurile genţii şi până când ajung la el, îl pescuiesc, etc, cânt. Dap şi pe stradă. Dar mai zice cineva în ultimul timp că eu aş avea toate ţiglele pe casă? Mai întrăzneşte cineva să afirme sus şi tare chestia asta? neaaaahhh.
Deci, să ne înţelegem! Eu vă pun melodia, o ascultaţi, dansaţi, cântaţi, etc. Şi după, vreau şi eu să aud ce vă zbârnâie vouă în creieri zi de zi. E o leapşă, da?
So....

An nou, postare nouă!

2011-01-07T12:41:00.004+02:00

Uaaau! Chiar nu am mai scris de mult! Şi în postul ăsta, aşa cum ne-am obişnuit, o să bag 1458 de idei!
Sper că v-aţi distrat aşa cum v-aţi dorit de Revelion, Crăciun şi alte alea, eu nu pot să spun decât: mai vreau o dată!
Dacă e adevărat ce se spune, că anul tău va fi exact aşa ca noaptea de revelion, ei, anul meu va fi ,, pe 2 roţi``! A fost fain, am dârdâit, am făcut poze, pe care le voi arăta lumii, probabil prin iulie, am avut şi un sărbătorit la început de an, am revăzut prieteni vechi, care nu s-au schimbat nici măcar un pic, ce să-i faci, nu trec anii peste noi, dom`le!
Am sentimentul că 2011 va fi exact aşa cum mă aştept. Anul ăsta chiar nu mi-am făcut planuri elaborate, am trasat doar un plan de luptă şi gata. Bineînţeles că am o grămadă de aşteptări, dorinţe pentru care voi lupta, altele care trebuie să se îndeplinească de la sine, dar nu le zic! Dorinţele nu se spun, ca să poată să aibă linişte să îşi ducă planul la îndeplinire!
Anul a început bine pentru mine, am avut timp să mă odihnesc, să mă plimb, să râd şi să văd filme. Am o pasiune bruscă pentru filmele istorice, sper să pot vedea cât mai multe.
A apărut ecranizarea unei cărţi foarte faine şi tulburătoare a lui Kazuo Ishiguro, Never let me go. Ar trebui să vedeţi filmul, voi cei care priviţi viaţa cu un pesimism ieşit din comun, voi cei care afirmaţi că viaţa nu vă oferă nimic. Ei ce să mai zică? Merită văzut. Recunosc că mi s-au înnodat lacrimile în barbă puţin. Ok, ok, puţin mai mult.
Deci, anul ăsta sper la cât mai multe dorinţe împlinite, cât mai mulţi oameni sănătoşi şi voioşi în jurul meu, mii de zâmbete şi hohote de râs. Ce altceva mai contează?
Şi pentru că de Crăciun am fost niesâmţâtă şi nu am trimis nimănui mesaje, îmi cer scuze, o să vă urez fiecăruia live tot ce-i mai fain, când ne-om vedea. Oricum, mulţumesc tuturor celor ce s-au gândit la mine, ce fain e să ai mulţi prieteni!
Ne vedem anul ăsta, sper, mai mult pe aici, nu mă mai fac că nu ştiu să tastez! Hai, vă pup că mă uit la film! Pa!

Iris vă invită...

2010-11-16T11:20:00.001+02:00

M-am gândit eu bine la începutul blogărelii să îi ofer 2 nume personajului ,, Share a smile``. Acum pot spune că Georgy scrie chestii comice, nebune, etc. şi Iris e artista :))
Aşa că Iris vă invită, în intervalul 19- 21 noiembrie la o chestie foarte faină, care, după părerea ei e altceva. Şi Iris a vizitat, mai ales în ultimul an multe chestii din astea. Aşa că vă aştept acolo. Cu Deea şi reprezentanta Atelierului de minuni, Larisa.
Be there!

Changes in me!

2010-11-12T11:08:00.003+02:00

Big changes! În tot ceea ce înseamnă eu.
Învăţ încă. E destul de greu. Dar când m-am dat eu bătută?
Învăţ să fac, nu ceea ce TREBUIE, ci, în sfârşit, ce e bine!
Învăţ să FAC eu, nu aştept să văd dacă se face de la sine.
Învăţ să fiu mulţumită şi să MULŢUMESC.
Învăţ, în sfârşit să ,,deschid" ochii!
Cam ciudată postarea, dar ,,Cine ştie, cunoaşte"!

( Video preluat de pe Youtube.com)

Ceva noutăţi şi o ţâră de umor

2010-10-06T09:57:00.002+03:00

Iar nu am dat semne de viaţă şi sunt datoare cu povestitul noutăţilor. Deci, ca un fel de listă...
1. M-am mutat. Da, din nou. Da, e fain. Da, ştiu că mă plictisesc repede. Dar, ca să mă scot, să zicem că e o calitate...
2. Am început şcoala. De fapt, a fost doar o deschidere aşa, oficială. Şcoală de vineri încolo. În rest, colegi vechi, colegi noi ( Jeez, iar trebuie să socializez, dar hei! asta era o pasiune!) Aşa că e de bine din nou!
3. Îmi caut de lucru. ÎÎÎhh! Greu dom`ne, greeeu! Cv-uri peste cv-uri. Şi încă aştept. E de bine?

Aşaaaa! Şi acum, că îmi propusesem de mult, dar aşteptam să se mai strângă, haideţi să vă arăt ce mai caută lumea pe prietenul Google şi dă de ...mine!
În primul şi în primul rând: Andreea Belba. M-au terminat cu căutarea asta. Deea are dublă personalitate şi dublura umblă prin Bucureşti pe undeva. Haaaa! Te-am deconspiraaaat! muaaahhhaaahhaaaa
2. O poveste cu o zi de ghinion. Sper sincer să nu cauţi o compunere sau o idee de compunere cu titlul ăsta! Ce vă învaţă la şcoală, măi?
3. Nu-mi place să dau share la poze. Ok... Şi... eu cu ce te pot ajuta...? Că te ajut, nu-i bai, dar...Ah, pot să îţi dau un sfat: Nu-ţi place? Păi... nu da. Nu te oblig. NU TE OBLIG!
4.Vânzătoare la Georgy. Uaaaauuu. Deci când voi avea propriul meu butic, obligatoriu non-stop şi obligatoriu într-o staţie, am deja doritori. Plătesc bine! În teorie!
5. Melodia cu pasa şi smaile. Ăăă, help me...
6. Floare cu puf. AAA, ştiu, eu, eu! Păpădia! Glad I could help!
7. Dorinţe tâmpite. Heeeii. Dorinţele nu sunt tâmpite. Aşteaptă până se realizează. Atunci începe drama!
8. Cred în Georgy. Dacă nu aţi realizat până acum, Georgy e ca un fel de Zen Master. Father ( mother?) of all knowledge!
9. Smile tâmpite. Asta mă depăşeşte chiar şi pe mine...
10. Cât de mult ghinion poţi să ai? Dacă eşti Georgy? Muuult, crede-mă!
11. Un nou început clasa a5a povestire. Îmi pare rău, eu sunt în clasa I-îi din nou. mai am ceva de parcurs... Dar totuşi, de ce ar trebui să cauţi pe net aşa ceva? Pe vremea mea...
12. Omul e o fiinţă care niciodată nu e mulţumită. Dacă faci un efort şi rearanjezi puţin fraza, ai dreptate!
13. Smile disperat supărat. Luminaţi-mă... ăsta ar trebui să fie un cântec, o poză... ce?
14. Tatăl Andreei Belba. You have an obsession, maaan. Dar îţi satisfac curiozitatea. Tatăl Andreei e un om normal ( uaaauu) care nu cred că are vreo poză pe net care să te facă fericit. Dar dacă insişti, lasa-ţi un contact, ceva şi voi avea grijă să te ţină la curent cu viaţa lui!

Povestiri

2010-09-07T13:07:00.004+03:00

Cu ruşinică, zâmbet tâmp, cenuşă în cap şi alte alea, recunosc spăşit că am cam dispărut ca măgarul în ceaţă. Dar din motive întemeiate, promit!
În ultima săptămână de vară am fost să mă vizitez cu o prietenă veche, dar foarte bună, Marea Neagră o cheamă. Şi cum nu ne-am vazut de cam un an am avut muulte de povestit. Mi-a mulţumit că am rămas prietenă cu ea, m-a lăsat să stau în aceeaşi cameră în care stau de 3 ani. Era un pic supărată că nu prea îi mai vin aşa mulţi vizitatori ca în anii trecuţi, că de când şi-a schimbat PR-ul i s-a cam stricat imaginea ( m-am oferit eu, dar nu îi place să intre în afaceri cu prietenii), mi-a povestit de surorile ei mai occidentale sau nu, care îi fură vizitatorii. Într-o seară a trecut la depănat amintiri, spunându-mi că altă dată avea camere care erau în totalitate ocupate de turişti din alte ţări, că a jucat în filme, că a fost iubită de mulţi, visată de mulţi.
I-am promis că vremurile alea vor reveni, că nu e totul pierdut, că nu, nu a îmbătrânit deloc şi e tot frumoasă. Am plecat cam în grabă pentru că îşi începuse curăţenia de iarnă şi nu am vrut să o deranjez. I-am şoptit în fugă că ne vedem la anul şi i-am trimis o bezea.
Am primit, totuşi de la ea nişte cadouri, bijuterii dragi ei, scoici în care pot să o aud tot timpul. În rest, avem multe poze, noi două, care să îmi umple timpul până la anul.

Cam asta am făcut mai important, am mai tras şi o tură până la prietenii sârbi ( foaaarte fain, apropo, merită) şi acum aştept... multe.
Şi ca să nu vă las în pace, mi-am amintit de o melodie foarte faină.

Heh Heh

2010-09-06T18:48:00.001+03:00

Mîţa cu î din i

Eşti o elegantã felinã cenuşie cu sexul ambiguu. De o inteligenţã sclipitoare, mai mereu eşti capul rãutãţilor iar consumul de droguri te absolvã de orice rãspundere. Tot universul zici cã-i o bandã desenatã în care tu eşti personajul principal.

Tu cine eşti în Mîţa cu î din i?

Iupiiii

2010-07-22T10:28:00.003+03:00

Hello! M-am întors!!! Mi-am luat inima în dinţi şi am reuşit să mă împac cu tastatura asta care a fost de atâtea ori sub ameninţarea cruntă că va fi aruncată de pe geam ( mă opream de fiecare dată în ultima clipă când îmi dădeam seama că de fapt stau la casă şi poate nu are niciun rost...). Am terminat... cu toate... sunt în sfârşit şi eu în vacanţăăă.
Că am terminat cu bine, că nu, nu sunt eu în măsură să judec. Georgy găseşte mereu un motiv să râdă, am mai spus asta, chiar şi dacă face mişto de ea...
Aşaaaa, sunt restantă cu una bucată leapşă de la Deea ( deşi de când aşteaptă, cred că a uitat de ea). Cică e curioasă ce vroiam să ma fac eu când cresc mare...
Prima carieră la care visam, am mai scris, a fost cea de vânzătoare, apoi am vrut să mă fac doctoriţă, profesoară, etc...
Acum îmi aduc aminte că prin clasa a 5a am vrut să mă fac arheolog ( încă îmi place ideea, încă îmi dezlipesc oamenii ochii cu şpaclul de pe ecranul televizorului când sunt documentare despre Egiptul Antic. Cred că în curând voi avea interdicţie la documentarele cu Nefertiti, că e prea zgâriat ecranul :)) şi apoi am avut eu o idee măreaţă: mă fac speolog. Numai că baiul la mine e că dacă mă aflu într-un loc întunecat şi realizez că deasupra mea sunt nu stiu câte tone de stânci/ pământ/ orice altceva care îmi poate afecta integritatea corporală la cel mai mic semn al lui Murphy ( că ştiţi că relaţia mea cu Murphy e una lungă şi trainică) Faaac cu nervii!! Aşa că a picat şi cariera asta. În clasa a 8 a am vrut să merg la liceul militar, îmi făcea cu ochiul răăuu de tot. Cred că probele fizice m-au împiedicat să mai visez. După clasa a 12 a, deşi ideea cu publicitatea îmi era rău de tot băgată în creier, mi-am depus dosarul şi la Drept. Da, doamnelor şi domnilor, Drept. Numai că la vremea aia eram atât de pacifistă, încât puteai să mă baţi şi eu veneam şi îţi puneam o floare în păr. Deci, sigur nu aveau nevoie de una ca mine pe acolo...
De la începutul facultăţii încoace nu pream am mai avut idei solide despre altă carieră. Mi-am ocupat cât timp am putut cu publicitatea şi încă nu m-am săturat, văd. De acum, sper să-mi găsesc şi eu un loc mic al meu şi să pot să fac ce îmi place.
Vom vedea...
Acum e vară, e vacanţă, e soareee, ce staţi să citiţi bloguri... ieşiţi afară, mergeţi prin parcuri, la ştranduri, unde vreţi, numai în casă să nu staţi, că o păziţi destul iarna. Hai v-am lăsat, mă duc pe afară. See ya!!

........................................

2010-06-01T12:42:00.003+03:00

Omul e o fiinţă ciudată. Mi-am dat seama din nou de chestia asta zilele trecute... Nu preţuieşte niciodată ceea ce are, decât atunci când e prea târziu. Şi niciodată nu relizează că unele etape din viaţă nu se mai întorc. Şi atunci a inventat expresia: Un sfârşit e un nou început...
E aşa ciudată şi expresia asta... un nou început e un nou început... nu e repetiţia a ce s-a terminat, deci n-are nici un sens să ne mai amăgim repetând la nesfârşit chestia asta...
Întotdeauna când am terminat o etapă îmi spuneam: Georgy, gata! E timpul să creşti mare! Şi momentul ăsta, după legile universal acceptate, chiar e momentul să cresc mare. De ceeeeeeeee...? Oare dacă mai fac o facultate, şi încă una, şi încă una, mai trebuie să fac asta? Sau poate dacă mă apuc de grădiniţă? Că şi aşa grădi e un teritoriu necunoscut, de care am fugit mâncând pământul la momentul respectiv...
Oh, Georgy, just grow up!
ok, ok, am să încerc, între timp, vă ţin la curent. Zilele următoare, când îmi revin, am să scriu despre anii de facultă!
OVER AND OUT!

Georgy ascultă...

2010-05-15T15:51:00.002+03:00

Ştiiiiuuu că vă era dor de preferinţele mele muzicale, şi vă fac hatârul ( de fapt îmi fac mie hatârul, că nu mai trebuie să stau să le caut de 15176489 de ori pe zi). Deci, Georgy ascultă în disperare mai nou:

Pe asta o ascult de mult, dar nu ştiu ce m-a apucat mai nou de o ascult atât de des în ultimul timp. Poate pentru că e foarte faină?

OOO, daaaa, asta e una din melodiile pe care le-am ascultat de milioane de ori până acum, dar parcă e din ce în ce mai faină...

Deci... acum vorbesc cu Deea. Vezi de ce nu te văd pe stradă? Sau de ce nu te aud? De acum încolo vii, dai din mâini, urli, te agiţi pe lângă mine, şi atunci poate, doar poooaaaaateeee, te văd :)))
Enjoy!
Poate vreţi să luaţi chestia asta ca pe o leapşă, că nu mă supăr!

Donez mâţi ( cred ca mîţ e marcă înregistrată deja... ;)) )

2010-05-04T09:10:00.003+03:00

De vreo săptămână jumate sunt mândra posesoare a 5 mâţi. Care la început stăteau cuminţi în cutia lor, aşteptând răbdători să vină mama lor din preumblări, să le dea şi lor ceva de mâncare...După câteva zile, a început aventura... unii săreau din cutie, alţii escaladau canapele, paturi, la perdele încă nu s-au gândit, spre fericirea mea...
Deci, cum spuneam,donez mâţi. Doritorii ar trebui să fie din Timişoara, sau să aibă măcar un drum spre Timişoara ( Poşta se poartă urât şi cu lucrurile, darămite cu animăluţele)
Motivele pentru care îi dau sunt, cred, mai mult decât evidente... Sunt 5, deja sunt mari şi îmi vor mânca casa, că, deh, se învaţă unul pe altul la prostii, şi deja încep să mă cert rău cu Lula ( ză praud mazăr), care vrea să îi care ( din nou!!!) nu ştiu unde....
Şi acum puţină reclamă, că nu pot să mă abţin... Sunt toţi traşi la xerox, încă nu am reuşit să îi deosebesc, sunt tărcaţi, seamănă cu mâţa din whiskas, daaaaar... au ochii albastri, toţi. Sper să nu li se mai schimbe, că sunt dulci dulci.
În poza de mai sus încă mai stăteau în cutia lor, se văd doar 2, dar cred că vă puteţi imagina cum arată şi restul...
Dacă doriţi vreun mâţ, lăsaţi un comentariu la postare, cu ceva nr de telefon sau adresă de mail. Şi după ce îl luaţi, să îl iubiţi, şi să aveţi grijă mare de el, că pot să mă fac şi rea :))

Never say never...

2010-04-08T10:52:00.003+03:00

Cine a spus chestia asta, mare dreptate a avut. Mie, pentru că Murphy mă iubeşte mult, şi vrea să o arate cât mai des, dacă zic ceva, mâine sigur mi se va întâmpla pe dos.
Eu nu mai merg niciodată la Bucureşti, pentru că nu îmi place oraşul, prea multă înghesuială, etc. Mai are rost să zic ceva? Vezi postarea anterioară. Şi cred că voi mai merge în curând...
Niciodată nu am întârziat, şi nici nu voi întârzia. Mai bine ajung mai repede decât mai târziu... Cred că Deea poate să îşi deschidă un magazin cu cuiele pe care le-a făcut aşteptându-mă. Şi poate să le dea şi 3 la 10.000, că tot se îmbogăţeşte...
Niciodată nu o să îmi fac blog, nu îmi place/ nu am timp/ nu am răbdare... aici chiar nu mai am nimic de spus în apărarea mea...
Niciodată nu voi sta în pat mai mult de orele de somn. De ce să stau în pat, când pot face ceva util? Ahaaam...De două zile stau numai în pat, nu am fost de mult răcită în halul ăsta. Şi mă enervează, pierd timpul aiurea, nu pot ieşi afară, nu pot merge la şcoală, nu pot ţopăi, nu am chef să ascult muzică ( !!!), doar stau... cred că zilele astea, din plictiseală, aş fi avut abilitatea de a mă uita şi pe Duna...
Niciodată nu am să mă las de Cola. Ha haaa, chiar aşaaa! Asta a fost de 1 aprilie, cu întârziere! Chiar niciodată nu am să mă las de Cola, şi nu îmi pasă de părerea ta, Murphy!!!
Şi cred că mai sunt, dar încă mă doare prea rău capul ca să îmi amintesc. Dar trebuia să fac ceva, ca să îmi mai revin. Şi nimic nu e mai bun ca o postare nouă, nu?

This is the road to... Bucharest...

2010-03-30T14:28:00.002+03:00

Yep, am fost, mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să plec spre meleaguri bucureştene...
Toate bune şi frumoaseee, până într-o frumoasă zi de miercuri când Georgy, fată precaută, la la la, şi devreme acasă s-a dus să-şi procure un frumos bilet de la faimosul CFR ( de la agenţie, că de aia povesteam de precauţii). Orarul îl ştiam... la ora 5 şi 5 dimineaţa trebuia să mă prezint la întâlnirea cu un frumos tren CFR, firmă renumita, nu-i aşa? pentru calităţile sale...
Şi cum stăteam eu zâmbitoare şi amabilă în aparenţă în faţa unei tanti de la agenţie, mi se pare că aud un mumrmur venind din zona aceleiaşi tanti. Ciulesc urechea şi mi se pare că spune ceva de o transbordare...Cu un zâmbet şiii mai larg o rog să repete. Dap, am auzit bine... transbordare la Severin, cu autobuzele toată lumea 20 de km,până undeva unde se înţarcă iepe în popor. Faaaaiiin! Chiar lipseau senzaţiile tari din viaţa mea în ultimul timp...
ok... trecem peste alte chestii neesenţiale, şi ajungem la Severin, dar nuuu gara maaare şi frumoasă, neaaah, nici pomeneală. Severin mărfuri! Şi stai tată acolo, până reuşeşti să îţi dai seama de unele adevăruri absolute pe care le-ai trecut cu vederea, etc. Şi pe urmă mai stai un pic. Vine trenul în cele din urmă, fur un pic de somn, întrerupt de 4 sau 5 rânduri de controlori, şi ajung la Bucureşti. O să trec peste întâmplările din Bucureşti, zicând doar atât: I looove Timişoara!
La întoarcere, tanti de la bilete nu a avut inspiraţie să ne aducă aminte că se va face iar porcăria de transbordare, dar am revenit cu întrebarea cu ruta pe urmă. După ore şi ore, am ajuns acolo la iepe ( din nou, metaforic vorbind), şi nici urmă de tren. Trebuia să vină cam într-o oră, şi să plece în 2. La un moment dat mi se părea că m-am transformat în drapel, aşteptam să mă colorez, de la atâta vânt.
Pe această cale aş vrea să mulţumesc în primul rând CFR-ului, pentru tot ce face pentru noi, muritorii de rând, pentru amabilitate, confort şi siguranţă, şi, de asemenea tuturor celor care m-au ajutat şi îndrumat să vin la Timişoara.
Concluzie: O călătorie Timişoara Nord- Bucureşti Nord durează 10 ore. Uraaa!

Astăzi e ziua loooor....

2010-03-23T11:51:00.002+02:00

Ce pot să spun despre ele...? Că sunt fete faine, că sunt prietene bune, că au suflete calde şi mereu o vorbă bună când cineva e trist? Că sunt în stare de orice pentru persoanele dragi lor? Nu e de ajuns. Ele sunt mult mai mult de atât.
Şi care sunt şansele ca fetele astea să fie amândouă la UVT, amândouă la CRP, în aceeaşi grupă. Şi născute în aceeaşi zi? Ar trebui să fie foooarte mici, dar uite că s-a întâmplat! Dar care erau şansele ca fetele astea descrise aşa în primele rânduri să fie prietenele MELE? Şi astea sunt foarte mici, dar sunt. Ele sunt Deea şi Mădă, colegele şi prietenele mele faine, şi azi e ziua lor!
LA MULŢI ANI! feteeeeee, să vă fie viaţa la fel de frumoasă ca voi, să fiţi fericite, împlinite, şi să mai patrulaţi pe aici încă 1000 de ani de acum încolo!
A, şi vă mulţumesc că încă mă suportaţi!

Dorinţe tâmpite

2010-03-04T13:37:00.003+02:00

De multişor am în plan această postare, dar cum săptămâna asta am fost tot pe drumuri, îmi iau acum inima în dinţi. Deeeci... vroiam sa îmi scriu aici cele mai tâmpite dorinţe, care cred că nu se pot îndeplini niciodată, pentru căăă.... sunt tâmpite ( dooh). Îmi doresc...

1. Să fie vară tot anul
2. Să mă mut la mareee, sau cel mai bine, să vină marea în zonă ( muuult mai bine)
3. Să am propria figură de ceară la Madame Tussaud ( uaaaaaa)
4. Să nu mai pierd pariuri ( pentru că tot timpul, dar tot timpul, am dreptate)
5. Am spus ceva de vara aia?
6. Să primesc din senin un camion de ciocolatăăă ( preferabil Milka, preferabil cu căpşuni, dar merge şi din aia cu pete, slurp)
7. Să pot să aud ce gândesc ceilalţi
8. Să nu mai trebuiască să spăl vase never ever
9. Să văd Pământul de pe Lună
10.Să câştig cel mai frumos premiu din lumea asta : Cola gratis pe viaţă. Să-mi vină cu cisterna la uşă!!!
Sper că v-aţi prins că asta se vrea o leapşă, care meeerge spreee Anca şi Deea. Să vedem ce dorinţe tâmpite au ele. Şi voi restul sunteţi invitaţi să furaţi joculeţul. Aştept...

Behind blue eyes...

2010-02-20T11:49:00.000+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

Atât. Ascultați versurile...

O poveste cu Georgy, sau cat ghinion poti sa ai intr-o zi de 13...

2010-02-14T12:02:00.006+02:00

Vreau sa precizez ca voi povesti la persoana a 3-a, pentru ca inca nu imi vine sa cred ca mi s-a intamplat mie...
Georgy este o persoana foarte optimista. Si in optimismul asta al ei, crede ca Universul o protejeaza si ca nimic nu i se poate intampla rau.
Saptamana asta, in momentele in care nu alerga pe campuri insorite, cu flori ( metaforic vorbind), Georgy se apuca de un capitol al licentei. Bineinteles ca e foarte mandra de ea ca il va termina la timp, ca a scris bine, etc, etc. Si vine ziua de sambata... Pe la ora 1, georgy termina ultimul subcapitol, mai are de facut incheierea, totul e bine. Vorbeste cu Deea la telefon, si cu un ton parintesc, o sfatuieste sa isi faca mai multe copii ale licentei, ca nu se stie niciodata... Planul ei e sa termine capitolul, si sa il trimita in cel mai sigur loc de pe Pamantul asta, la tata de Georgy in calculator.
Pe la 4 dupa amiaza, Georgy isi citeste capitolul, si cu mandria citindu-i-se in priviri, decide ca il va termina duminica... prea multa epuizare pentru o singura zi...Si isi cauta un joc, ca deh, merita sa se relaxeze putin...
Aproximativ 30 de minute mai tarziu, Georgy instaleaza jocul.
Ora 16.32- Jocul nu porneste.
Ora 16.33- Georgy il deschide din nou.
Ora 16.34- Laptopul ii arata lui Georgy cat de mult o iubeste, si incepe sa faca nazuri, apoi se stinge...
Ora 16.36- ............
Ora 16.38- @$%^&:"!@#$
Ora 16.45- Georgy se uita pe pereti, ochii miscandu-i-se cu aproximativ 200-240 rotatii/ minut.
Ora 17.00- Georgy se apropie de unul dintre pereti, si incepe sa se dea cu capul de ei.
In tot acest timp, singurele sunte scoase au fost ceva de genul: O nu, nu, nu, nu, nuuuuuuuuu. De ceeeeeeeeeeeeeee?????????
Ora 17.30- Georgy incepe sa gandeasca cat de cat coerent, si il suna pe cumnatu-sau, unul din putinii salvatori in cazuri de genul.
Ora 17.32- Cata ( cumnatul) ii spune lui Georgy sa aiba rabdare pana duminica seara cand va ajunge el in Timisoara. ( rabdare?? Georgy nu stie ce e aia rabdare, remember?? )
Intervalul orar 18-20 Georgy isi evalueaza optiunile, daca cumva laptopul nu va porni, va avea la dispozitie aproximativ 2 zile sa refaca ceea ce a facut intr-o saptamana. Nu e mult, dar Georgy e prapastioasa. Deci... duminica, ora 12.25, Georgy il asteapta pe Cata ca pe painea calda, cu o atitudine de genul: O,Cata-zeu-al-calculatoarelor, vino si scoate-mi licenta din pacatosul de laptop, de preferat listata pe foi A4 si deja corectata.
Deci... cat ghinion poti sa ai intr-o zi de 13? Muuuuuult...
Si asa, ca o pedeapsa pentru ca nu a fost precauta, Georgy isi va face un fel de blog harakiri, si astazi, numele ei va fi... Giorgi!!! ( chiar m-a durut mana sa scriu asta...)
Revin cu detalii cand rezolva Cata problema! ( observati, din nou, optimismul...)

L.E. Optimismul face, într-adevăr minuni! După ce muritorii de rând s-au chinuit o zi și o noapte să pornească laptopul, a venit Cătă. Din trei butoane apăsate, urechile mele au fost din nou încântate de sunetul melodios al laptopului care pornea... Licența mea e acum pe 2 stick-uri, pe laptop pe 2 partiții, și va pleca azi și spre tata. După ce am dansat ieri jumătate de oră cu stick-ul în mână, urlând de fericire, mi-am dat seama că acolo sus, cineva mă iubește...

Să facem primăvară...

2010-02-05T13:36:00.003+02:00

Astăzi voi scrie un post ce va fi poate catalogat de unii ca fiind „ învechit”. Da, poate sunt eu învechită, sau poate am o astfel de gândire, dar mă tot întreb: oare nu ne mai putem schimba? Oare societatea în care trăim se va duce din rău în mai rău, și apoi... ce?
Mă uimesc oamenii care spun că România se duce de râpă. Da, dar cine a făcut-o să ajungă așa? Nu tot noi? Noi cei care ne batem cu cărămida în piept că suntem cetățeni cinstiți, facem, dregem, dar uităm că străzile sunt dotate cu coșuri de gunoi. Sau că vecinul face numai gălăgie, dar ascultăm și noi numai piesa preferată la un volum de ar putea sparge și timpanul câinelui de peste drum. Și arătăm tot felul de semne mai mult sau mai puțin folosite în S.I. (oricare dintre ele) nemernicului care a îndrăznit să ne claxoneze pe Noooi, că am trecut drumul (destul de aproape de trecere). Ce, parcă nu are frâne! ( am văzut femei cu cărucioare cu copii care se aruncau în fața mașinilor, cu căruciorul folosit drept scut, bănuiesc).
Și acum mă întreb, și vă întreb: E chiar așa de greu să facem ceva cum trebuie? Bănuiesc că e încă greu să îți muți privirea puțiiin mai în spate de „ capra vecinului” și să vezi Omul din fața ta. E greu, dar nu imposibil. Putem face mult mai mult de atât, doar că am cam uitat să fim oameni. Nu suntem niște mașinării care lucrează, vin acasă, bagă o bere, își mai bat nevasta că nu i-a ieșit bine mămăliga ( vă zic și bancul dacă nu îl știți), dorm și a doua zi o iau de la capăt.
Am mai povestit pe blogul meu că am întîlnit și Oameni. Hai să luăm exemplu.
Mie îmi place să cred că nu voi trece prin viața asta degeaba, că voi putea face ceva, chiar dacă nu îmi va ajuta mie, voi încerca să iau exemplu de la acei oameni, și de la mulți alții pe care i-am întâlnit, și pe care îi voi mai întâlni. Și încă ceva: îmi place țara în care trăiesc, da, știu că vor fi persoane care vor ridica o spranceană la citirea acestor rânduri. Nu aș putea să plec de aici, și sper că nu va fi nevoie. E așa cum e, din cauza unor „ cefoși” ( cu ceafa lată, adică), care dacă au fonduri de la tăticu, cred că pot face orice le vine pe chelie (și încă există donșoare care visează și oftează după ei). Ei, noi am putea schimba ceva, pentru că altfel, mi-e teamă că vom ajunge ceva anexă a Americii, un fel de sat de vacanță unde vor veni românii americănizați să le arate la „grandchildreni” „ce-au fost și ce au ajuns”. Chiar mi-e frică de chestia asta.
Am auzit de multe ori expresia „ cu o floare nu faci primăvară”. Da, dar e floarea mea. Facem o grădină?

Încă 2 melodii

2010-02-02T13:03:00.004+02:00

Îmi era dor de Ofra Haza. Și asta e chiar preferata mea de la ea.

Și mi-am adus aminte și de melodia asta ieri. Asta era melodia pe care o asculta mama în disperare mai demult . Și e dedicație pentru tata, că poate îi era dor... (he he). Dar e foarte faină. Sper să vă placă!

Hmmmm...

2010-01-28T12:15:00.003+02:00

Zilele astea, mai precis de ieri... sunt intr-o mare dilemă... privind viitorul meu. Dap, eu eram aia cu toate planurile de viitor aranjate frumos, vorba aia, în sertărașe, închise biiine de tot, să nu care cumva să scape. Dar, s-au cam dat ele așa peste cap, acum nu mai știu ce voi face, am prea multe opțiuni... și pentru mine e chiar enervant să nu am planuri. Până acum tot ce mi-am propus am realizat. Dar sincer, nu pot să realizez 3 chestii deodată. Ce să faaaaaac?
So am o întrebare pentru voi...Aveți și voi sertărașe, alea alea? Știți sigur ce veți face în viitor? Pentru că eu îmi fac așa un scenariu în minte: Voi ieși din examenul de licență, mă voi pune jos pe o scară, și voi zice: Na, gata, now what?

O chestie...

2010-01-25T13:21:00.002+02:00

M-am gândit eu așa... că prea sunt puține chestii de genul în blogosfera asta lungă și lată, și am zis să îmi creez singură un fel de prezentare... mai altfel. Desigur, chestia asta s-ar putea transforma într-o leapșă ( că și așa mie nu îmi dă nimeni, sob sob). Deci... ce aș fi dacă aș fi...

Un autor de carte: Kafka, of course, am găsit unul mai nebun ca mine
Un personaj de carte: Veronika? Chantal? sau poate Dama cu Camelii( fără prestări servicii, și fără boala de la sfârșit, doar cu camelii :) )
Un loc În țară: Oliiiimppp ( sau orice stațiune de la mareee) De la munte, merge și Brașov.
Un loc din lume: Paris
Flori: Ori un buchet de lăcrămioare, ori un singur trandafir roșu, fără briz- brizuri, danteluțe, sforicele, etc.
Un personaj de film: Lorelai Gilmore
Un personaj de desene: Goofy (scrie și în zodiac), dar dacă ar fi să îi fac pe plac nepoțelului meu, aș fi Mickey Mouse
O băutură : Colaaaaaaaa
Ceva dulce: Ciocolată cu căpșuni
Anotimp: Varaaaa
O chestie de îmbrăcat : Pantofi cu toc de nu se mai termină ( de ciudă că nu pot să stau pe de-ăia, nahh)
O culoare: Negru cu roșu și un pic de albastru :)))
O jucărie : Cara, un cățel de pluș pe care Răzvan (nepoțelul meu) îl iubește mult
O meserie: Copywriter( of course!!)
Dacă aș avea alt nume ar fi : Iris, dar deja am alt nume, m-a botezat Razvan... Ana (e mai simplu)
O emoție : Râs cu lacrimi și dureri de stomac
Dacă aș putea să mă schimb: Aș fi un pic mai mult ca tata, un pic mai mult ca mama, și un pic mai mult ca soră-mea ( și aș împrumuta ceva și de la Răzvă)

Așaaaaa, acum, nu prea știu eu cum merge chestia asta, dar aș fi foarte foarte curioasă cum gândește Anca, deci pasez chestia la ea, așa cum și ea mi-a pasat niște întrebări existențiale mai acum 2 zile. Și restul celor care îmi citesc umilul blog ar putea să răspundă ( chiar sunt curioasă... rău)

Artă?!!? Hmmm

2010-01-20T12:29:00.004+02:00

Cum sunt mai nou absorbită de lucrarea de licenţă, caut încontinuu idei noi, chestii noi de băgat prin ea, am rămas fixată pe unele idei ale mele, care şi-au găsit deja loc în textul lucrării. Mă refeream la artă, în general, şi la cum o privesc eu. Se pare că îmbătrânesc... Aseară, cum nu am putut (din nou) să adorm, mă uitam pe un program strange, pe care era o emisiune despre dans... un fel de " Dansez pentru tine", dar o variantă a cărei regulament nu l-am prea înţeles... În fine... la un moment dat, o pereche trebuia să transmită prin dans o poveste de dragoste. Începe prezentarea lor, ei spun că speră să se ridice la aşteptările coregrafului, eu mă aşez mai bine, să nu pierd nimic, pentru că îmi place mult dansul, patinajul, tot ce ţine de graţie, talent, etc,şi încep...
Hmmm, la primele acorduri ale melodiei, mi se par un pic cam brutali... ok, o să treacăăă, aşa e începutul, un pic mai dramatic... Şi continuă... ea se arunca în el ca o piatră într-un geam ( securizat, bănuiesc, că el nu dădea semne de slăbiciune...) Şi se arunca, şi se împleticea, şi se arunca din nou... Eu aveam ochii bulbucaţi şi nu mai înţelegeam unde a plecat dansul...La sfârşit, comentariile juriului. Extraordinar, ce poveste frumoasă, chiar aţi depăşit aşteptările, aş fi vrut să continue, mi-aţi transmis o emoţie... ( dah, şi mie, dacă râsul e o emoţie, fie...). Şi după ce au terminat, am şi stins televizorul, cred că nu era o emisiune potrivită pentru bătrâni...
După cum am spus, îmi place, îmi place să văd graţie, frumuseţe, o poveste frumoasă, chiar şi poveştile tragice se pot transmite cu graţie, nu din topor. Dar poate fiecare le vede cum vrea, nu vreau să ies din casă, şi să fiu linşată. Poate totuşi am fost cam critică zilele astea... Dar sincer...

My week

2010-01-15T13:44:00.003+02:00

Licenţă, vine sesiunea, ia foile de practică, du-te să prezinţi proiectul. Fugi la 5. Hai pe scări că nu e tanti de la lift. Hai la o cafă până la test. Caută-l pe prof. Fugi după el, tocmai a coborât. Vino înapoi. Dă-mi nişte foi, ia nişte cursuri.Când e examenul ăsta? Schimbă nişte chestii pentru licenţă. Ia adresa profei de mail. Hai repede să prindem 43 ( pentru necunoscători, e "limuzina" care ne duce şi ne aduce de la şcoală) de la jumate, să nu mai stăm 20 de minute în frig. Iar ningeee. De ceee?
Cam aşa a fost săptămâna asta pentru mine, aşa sunt toate înainte de sesiune, şi chiar dacă obosesc, mă enervez, strig, ştiu că îmi va fi dor.
Bine că vine sâmbăta!!

Sfaturi pentru 2010

2010-01-07T11:32:00.002+02:00

I will be! I am!
Voi?

Gâduri, cugetări...

2009-12-29T12:42:00.005+02:00

Anul 2009 a fost pentru mine... cam ca titlul unei melodii, Bittersweet. Dar nu cred că aş vrea să schimb nimic din el, dacă aş putea. Am avut multe de învăţat, mi-am dat seama că nu sunt perfectă (dar cine ar vrea să fie, până la urmă? ), că mai am lacune pe ici, pe colo, dar e bine că în sfârşit am învăţat să fiu fericită cu ce am. Nu am foarte multe, dar am o familie frumoasă, nişte prieteni faini de tot, am sănătate cât încape, linişte, şi multe multe planuri, care se vor realiza la timpul lor.
Ce vreau de la 2010? Tot atâta sănătate, să termin cu bine facultatea, şi în rest, ce-o fi o fi, n-aş putea să spun că voi fi pregatită pentru ce îmi va oferi viaţa, pentru că tot timpul ne ia prin surprindere. Sper doar să mă surprindă doar cu lucruri bune.
Vouă, celor care mai trageţi câte o ocheadă pe aici, vă doresc tot ce îmi doresc şi mie, LA MULŢI ANI! Şi cât mai multe împliniri şi bucurii!

Uitasem...

2009-12-19T19:14:00.003+02:00

Nah, ca să vezi... şi cât am ţinut zilele astea să nu uit... Astăzi e ziua blogului meeeuu... Deci merită cinstire, felicitări, alea alea, îi pun şi un skin nou, (dacă îmi place unul din ele...) Până una-alta, LA MULŢI ANI! blogule, şi mie, că am un an de viaţă de scriitoare... pfff....
Să-mi trăiesti, să fii citit, şi să mai scrii şi tu câte ceva şi singur când eu nu am inspiraţie.
Cine-i născut în decembrieeee...

Un dicţionar... fain de tot

2009-12-19T18:53:00.004+02:00

Am primit ieri de la suror (that is soră-mea, în limbaj Georgyan :) ) un dicţionar atât de fain,încât nu mă pot abţine, nu vreau să râd singură.

ABUZ = fără buze
ACRU = unitate de măsură a acrelii. Ex: Tata are o soţie de 3 acri şi o soacră de 5.
ACTRIŢĂ = matriţă pentru fabricarea acelor
AIUREA = loc bine determinat spre care ne îndreptăm
ALI-DADA = fratele mai mic al lui Ali-Baba (pe fratele mijlociu, din respect pentru dumneavoastră, nu-l amintim)
ALOPECIE = căderea părului, de pildă când pomul este lovit cu toporul la rădăcină ALTERCAŢIE = schimb de cuvinte cu parul
AMÂNAT = fără mâini
APOI = apă mare
APOPLEXIE = stare de disconfort creată de apa provenită de la vecin, neconvenţional, prin tavan
AŢÂŢAT = fără sâni
BASCĂ = femeie din Pirinei, cu marginile îndoite înăuntru
BATALION = fratele mai mic al plutonierului Batal Gheorghe
BIRMANIA = predispoziţie maladivă a unui ministru de finanţe de a pune noi taxe BIROCRAŢIE = democraţie originală, bazată pe încasarea cât mai multor biruri, cam ca la noi
BIZAR = zar dublu
BOSUMFLAT = şef supraponderal
BULDOZER = aparat sofisticat utilizat la repartizarea în fiecare litru de sifon a 163.172.249+3 bule de CO2
CACOFONIE = proprietate a sunetului specifică manelelor
CARAMEA = răspunsul soţilor la întrebarea "Cine face piaţa?"
CASCĂ = ordin pe care comandantul il dă militarilor cu puţin timp înainte de culcare CELULOZĂ = boală căpătată în închisoare
URSITĂ = boală specifică ursului
CHILOT = moldovean ce chilotează un avion
CIMBRU = marcă poştală din Banat
COMBINEZON = lenjerie uşoară, transparentă, purtată de lucrătorii de pe combine CONTRADICŢIE = ceva împotriva dicţiei, spre exemplu căluşul
DIHOR = pârţ cu blană
DOGMĂ = răspunsul la întrebarea "Ce rasă e câinele ăsta?"
EVADAT = răspunsul la întrebarea "Cine dat ţie măr, Adam?"
EXTRACTOR = fost tractor la C.A.P.., actualmente piese de schimb în Turcia
FURCULIŢĂ = mărturisire facută în instanţă
GARGARĂ = boală parlamentară
GENERALIZA = verb mai mare în grad decât "a coloneliza"
COLONEL = intestinul subţire
GHERILA = un moş simpatic care dăruieşte copiilor din Cambodgia, Honduras şi Peru cadouri drăguţe: mitraliere, pistoale, grenade, mortiere.
GHINIOANE = varianta moldovenească pentru ardelenescul "Bine, Ioane"
HAITI = grupuri de lupi flămânzi care bântuie iarna prin judeţul Botoşani
HERMAFRODIT = fetiţ care este baiată
HOLDING = sistem de alarmă pentru holuri
ÎMPRĂŞTIERE = rezultatul procesului prin care beţivii se fac praştie
ÎNCHINARE = transport către China
ÎNFOCARE = transformare în focă
ÎNVINUIRE = procesul de fermentare a mustului
ÎNVIORAT = prevăzut cu vioară
LEŞINĂ = pe unde circulă "le tren"
LEUCEMIE = cancerul monedei naţionale
LIBERTATEA PRESEI = privilegiu de care se bucură un ziarist la ieşirea din închisoare MAIOR = turist care bate drumurile cu maiul
MĂCEL = mac mic
MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri
MICROSCOP = scop mărunt
MILA = pereche de note muzicale folosită la măsurarea distanţelor; se cunosc: mila terestră, mila marină şi mila publică
MOLIERE = cutiuţe în care se păstrează naftalina
MONOLOG = olog de un picior
BIOLOG = olog de ambele picioare
SEXOLOG = olog de 6 picioare (de ex. miriapod sexolog)
MOPS = câine care a făcut ceva box la viaţa lui
NASOL = amintiri despre viitor
NASTURE = plasture pentru nas
NATRABT = Trabant aflat pe linia de montaj, neasamblat
PAPANAŞ = naşul Papei
PAPARUDE = rudele Papei
PASPARTU = salut adresat de gazdă, la plecare, unui gurmand autoinvitat de Revelion PICOLIŢĂ = a zece la minus doisprezecea parte dintr-o liţă
PIRELLI = firmă care a dat faliment când or venit moldovenii cu "firma pi buni"
PIRON = locul unde opreşte trenul în gara din Iaşi
PITON = peşte a cărui lungime declarată se obţine din cea reală prin înmulţire cu 3,14
PLASTURE = nasture din material plastic
POLIŢIA CĂLARE = echipaj al Poliţiei care se ocupă cu violurile
PRUDENT = pastă de dinţi cu extras de prune
RATEU = pateu din carne de raţă
SCARABEU = cetăţean ce locuieşte la bloc, la scara a doua; din aceeaşi familie de cuvinte se cunosc scaraceu şi scaradeu
SCUMPETE = termen drăgăstos adresat femeii iubite pe timp de inflaţie
SIFILIS = muncă de Sisif a lui Lis
SOIOS = de soi
SOPRAN = cântăreţ cu alea mici, mici
TIR ÎNCRUCIŞAT = camion turcesc în care şoferul dezleagă integrame împreună cu o fetiţă rătăcită prin parcare
TRACTOR = actor cu mult trac
TUTUN = a-a-arma de-de-de a-a-artilerie
ŢURŢUR = sunetul soneriei, iarna
VEDETĂ = nava mică de război care se bucură de o deosebită popularitate
YETI = filmul lui Spielberg, "E.T.", pe ecranele Iaşiului
Sincer, e cea mai tare chestie pe care am citit-o vreodată, felicitări celui care l-a gândit. Enjoy!

The Day...

2009-12-15T12:14:00.003+02:00

În sfârşit a venit... cât de mult am aşteptat eu ziua asta... un an...Câte planuri, câte calcule, câte speranţe... Şi a ieşit bine! Astăzi nimeni nu a uitat de mine, am avut prietenii lângă mine, am primit cadouri şi multe urări.
Şi mă simt bine, sunt sănătoasă (cu mici, mici scăpări), sunt mulţumită de ce am, şi totul e bine. Şi ce îşi doreşte un om născut iarna cel mai mult? Să ningă de ziua lui. Pentru mine, ninsoarea e ca o garanţie ca îmi va fi bine la 21 de ani :D
Aşa că acum, că am mai îmbătrânit, sunt mai înţeleaptă, vă urez şi eu vouă să vă aducă moşul câte un sac plin de sănătate, multeee bucurii, să fiţi împliniţi, şi să fiţi optimişti, că e cel mai bine. Şi vă zic şi un banc legat de asta:
În iarna anului 2009, doi români stau de poveşti. Un optimist şi un pesimist.
Pesimistul: Nu se poate mai rău de atât...!
Optimistul: OOO, ba daaa, se poate !

Şi ca să mă şi laud un pic, să vedeţi cu cine aveţi de-a face, sunt născută în aceeaşi zi cu Nero, Gustave Eiffel, George Pruteanu Şi Ioan Luchian Mihalea :D
Normal că nu pot trece peste obiceiul de a scrie posturi 3 în 1, şi fac şi un anunţ: dacă nu aveţi treabă pe 19, treceţi pe la Operă, că vin moşi Crăciuni pe motoare, şi am auzit un zvon că ar veni şi Cargo, dar dacă nu vin, don't shoot the messenger!
Deci, dacă am reuşit să vă fac ordine în agendă, See ya there!

Cel mai bun zodiac...

2009-12-11T10:41:00.003+02:00

Cum sunt o mare fană şi o maaare devoratoare de zodiace, horoscoape, astrograme, şi alte alea, am citit cam tot ce se putea în domeniu. Daaar, mai e o chestie... cand nu am de cine sau de ce sa râd, râd de mine. Am găsit un zodiac atât de răutăcios, că nu ma pot abţine să postez ceva fragmente din el aici. Şi multă lume, mai ales din familie (ca să vezi...) mi-a spus că mi se potriveşte de minune...
Deci:
SĂGETĂTOR:

Element: focul. Focul Arcaşului e o vatră cu tăciuni arzând mocnit. Căldura lui pare placută si binevenită, dar du-te prea aproape si scânteile care sar s-ar putea sa te ardă destul de tare. Oricine este binevenit sa se incalzească lângă Săgetator
Calitate: mutabil. Are o atitudine de uşă batantă faţă de viaţă.
Guvernator: Jupiter. Zeul „Dincolo de cele mai indrazneţe vise”. De o francheţe brutală. Veşnic neîndemanatic. Zeul jovialităţii excesive si neavenite Activitate preferată: să deschidă gura înainte să gândească.
Carte preferată: „Filosofia la minut”
Model in viată: Goofy
Idol romantic: omul invizibil
Slujba visurilor: senatorul care ţine mereu discursuri.
Fraza cheie: „Ce am făcut?!”
– valabil pentru amândouă sexele - un tăntălău de mare clasă, cu gura cât o şură şi lipsit de orice fel de tact, care galopează prin viaţă cu un picior prins intr-o galeată in timp ce debitează enormităţi
- nu are stare si are o personalitate extravagantă - crede că ştie tot, de aia işi petrece viaţa incercând să ii educe pe ceilalţi.
- nu e subtil. E recunoscut pentru hăhăielile isterice si zâmbetele de maimuţoi
- la un centimetru sub privirea veşnic veselă zace o megatonă de furie reprimată. Este cel mai bun ucigaş din zodiac. Răbufneşte când te aştepţi mai puţin şi cu mare violentă, dar nu prea des. Nu e violent fizic. Mai degrabă iţi face casa bucăţele şi varsă epitete deloc plăcute la adresa neamului tău.
-dacă te cerţi, o să iţi servească o predică de-o să iţi dea sângele pe urechi. Dacă incerci sa iţi argumentezi punctul de vedere, nu o să ai cu cine, că deja au intins-o.
e victima celor mai bizare intâmplări, desprinse parca din Zona Crepusculară, care o fac sa ajungă mereu la locul nepotrivit in momentul potrivit. Nu o sa vina la masa pentru ca a vazut o mâţă care nu mai putea să se dea jos din copac, a sunat la pompieri şi acum incearcă să ii convinga să o lase pe ea să se urce pe scară să salveze pisica
- intarzie mereu. Chiar daca ar pleca cu 3 ore inainte de acasa, tot o sa se se intample ceva. Cand in cele din urma ajunge, e destul de probabil ca schiopateaza sau e in carje. Asta pentru ca e la fel de expusa la accidente ca si barbatul Arcas si are tendinta sa se impiedice si sa cada foarte des - cand se infurie, o sa vezi o explozie care o sa te loveasca in fata inainte sa poti lua orice masura de precautie. S-ar putea sa se lase cu ceva pahare sparte si desi nu o sa uite prea repede, o sa se potoleasca in scurt timp. Dupa aia o sa povesteasca prietenilor incidentul in cele mai mici detalii. E felul ei de a se razbuna ca ai fost rau cu ea
- poate sa turuie 20 de minute fara sa respire. Zambeste aproape non stop
- isi umple existenta cu proiecte, petreceri, cauze si prietenii superficiale pentru ca nu suporta sa fie singura.
- e cea mai independenta femeie de pe suprafata pamantului
Cum il depistezi: de obicei, e cel cu picioare lungi si fara bani. Ochii nu ii fug din cauza vreunui defect congenital, indiferent cat de mult ar incerca sa iti demonstreze contrariul.
Ei, se potriveşte?
Daca vrea cineva să îşi vadă defectele, zodiacul e luat de pe www.cdnews.ro

Despre România...aşa cum e...

2009-12-04T11:15:00.003+02:00

În plină campanie electorală, toată lumea pare să-şi întoarcă faţa către politicieni, lăsând la o parte tot ce fac. Eu? Sunt calmă, încă îmi fac curaj să mă afund duminică în valurile de alegători de la secţiile speciale. OOOff ce nu m-aş duce...dar am promis... Oricum am câteva argumente împotriva unuia dintre candidaţi, şi nu m-ar deranja să i le spun în faţă... Poate îl vor deranja pe el... sau poate deja a şi uitat întâmplările alea...În fine...Cred că voi merge să mă folosesc de dreptul ăsta.
Ce vroiam să spun e că în campania asta, candidaţii mai au un motiv să se bată cu cărămida în piept. Locuri pentru rezidenţi... Mană cerească pentru posibilii preşedinţi. Ambii se laudă, fac planuri, în timp ce rezidenţii stau în frig şi îndură... România de azi. Ce mă bucură e că le-au făcut locuri. Ce mă supără e, că dacă nu eram în campanie, mai stăteau vreo 2 săptămâni pe la proteste.
Eh, să lăsăm lucrurile astea, şi să trecem la lucruri mai vesele, cât se poate... Vroiam să zic că dacă vă supără plămânii, urlaţi, că vă zic eu la soră-mea... :))
Tocmai am realizat că se termină imediat semestrul şi va trebui să mă apuc să mă lupt cu Word-ul cât de curând... Nightmare... Mai bine aş scrie de mână toată licenţa. Pot..?
Şi, de câţiva ani încoace, când vine 4 decembrie, ştiu că nu mai e mult până la ziua mea, pentru că azi e ziua " gazdei " mele ( dacă vă amintiţi dintr-un post anterior, eu eram parazitul : ))) Anca... LA MULŢI ANI! Te pup rău de tot!

It`s baack!

2009-11-27T12:17:00.003+02:00

Mania mea pentru chestii de genul revine, cu forţe noi. Am găsit melodia asta mai demult şi am cam...uitat de ea, dar merită un loc fruntaş în blog. Sper să vă placă, eu mor după ea.

natacha atlas-maktub
Asculta mai multe audio Muzica

ieri...

2009-11-19T10:18:00.002+02:00

Ieri a fost o zi foarte faină, de dimineaţă, până seara. După o trezire la 7 (singura chestie not so cool), a urmat o cafă acasă, încă o cafă la şcoală, bineînţeles la ,,cafă cu un leu'', ne-am dus la ora, n-a venit profa, şi ne-am făcut veacul prin complex, prin Girocului, până când a venit timpul să mergem laaaa.... Caaarrrgoooo. Bine, că noi am stat acolo de la 3 până când s-au decis organizatorii să-i introducă, asta e altă chestie, dar a fost super. Am ajuns să ne întrebăm dacă am îmbătrînit noi, sau suntem mai veterane când vine vorba de cargo, sau orice alt concert, pentru că în spatele nostru era o ceată de pitzi în devenire ( aveau vreo 14 ani) care ţipau, parcă erau la enrique iglesias...Mi-am luat coate în cap, genunchi în spate, etc, până m-am decis să fac schimb de locuri cu Anca... (she could handle it...). Am ajuns la concluzia că am prietene faine de tot. Anca mi-a luat balon :D, Deea mi-a facut rost de loc în faţă, încât pe la sfarşitul concertului mai aveam un pic şi îl trăgeam de picioare pe Igrişan :)) . După concert a urmat o porţie de râsete in Irish, chestie cu care am încheiat ziua faină.
Nici cu săptămâna asta nu mi-e ruşine, că am reuşit să ne facem dreptate ( prietenii ştiu de ce...), am băut muuuult mai multă cafea de cât pot duce, şi acum am un răspuns la intrebarea ,, Is there a doctor in the house?'' yap, este... Soră-meaaaaa, care la momentul ăsta e cea mai tare din parcareee, (sunt încă în extaz, de duminică).
Deci, până una alta, a fost o săptămână productivă, şi nu mă supăr dacă mai vine una le fel :)))

ani de liceu...

2009-11-05T09:38:00.004+02:00

E ultimul an de faculta, si eu imi amintesc de... perioada liceului, si de oamenii dragi de atunci, de care imi voi aminti cu drag toata viata, si care imi lipsesc mult. In continuare, cateva vorbe de duh, sau intamplari faine de la fiecare:

Prima este, of course, Ancaaa. Colega mea de banca, prietena cea mai buna, si una din cele mai faine persoane, din toate punctele de vedere, pe care o cunosc. In prima zi de liceu, ne-am pus una langa alta in banca, si asa am ramas pana in ultima zi din a 12 a. Momentele cele mai faine? Au fost muuulte, dar alea in care striga la mine: ``Parazituleeeee, lasa-ma in paceeee!`` Bineinteles ca urma fata mea de big, wet puppy eyes, si nelipsitul:`` Blonda mea draga, hai aiiiiciii...``erau cele mai tari! I miss you Ancuuu...
Urmeaza trupa de soc a Teoreticului, in ordine aleatorie: Cipri: Roacarul cu chitara, cu care cantam piese Vama Veche, in ore, in pauze, oricand si oriunde, chiar si pe malul Jiului, cred ca a si primit bani pentru prestatii :))
Andrada: Cand aparea ea in curte, stiam ca am cu cine sta in fata boxelor, pe jos, fie iarna, fie vara, si ca am cu cine urla pe orice piesa faina pe care o bagau ``aia cu muzica``. Noi chiar am primit bani, stand asa pe jos, cred ca ne-am luat covrigi de ei! Fata faina la care puteai apela pentru orice poblema. I miss youu, vino prin TM.
Mihai: Stiam ca atunci cand aud un anumit lalait venind din curtea scolii, din 2 locuri diferite, sunt Mihai si Cipri, cantand something de la Cargo, chestie pe care nu am mai gasit-o nici pana in ziua de azi, si mai ales, stiam ca e pauzaaa.
Andrei: Tipul cu care ma contraziceam mereu, si care termina orice discutie in care el nu avea dreptate si eu da ( heh heh) cu: ``taci, blondo, ca nu-i asa...``si apoi pleca :))
Astia sunt roacarii ``basic``, la care se adaugau, din cand in cand: Luiza, Bianca, Ana, Cristi si Tony, vara-mea, si daca am uitat pe cineva, please shoot me!
Fetele din clasa, in special cele din spate, care excelau la numarul de decibeli :)) ``Inchide usaaaa!`` In momentul ala, auzul pleca undeva departeee, si revenea peste cateva minute bune.
Baietii din clasa, 5 la numar, pe care nu-i prea vedeam, ca erau la baschet afara, dar le simteam prezenta, in special lui firus, cand nu imi mai gaseam mancarea in banca. Toti sunt in tm, in afara de Dani, but I still miss you all.
Si la categoria profi, primul care in vine in minte este domnul Raduti: ``Domnisoara Georgiana,lasati-ma macar sa pun catalogul pe catedra, si apoi ascult tot ce aveti de zis despre reclame :))`` sau `` Domnisoara, sa lasam si pe altii, va rooog``
Diriga # 1: ``Fetele, nu trebuie sa castigati, numai sa nu fim pe ultimul loc... AAA nu pot sa ascult... Cee? Locul 2? Hai sa va dau bomboane!!``
Diriga # 2: Ne povestea chestii super faine la ora de latina, si chiar daca ne-a fost diriga doar un an, a fost alaturi de noi, a ras cu noi, si a si plans dupa noi.
Domnul Scly: Patratel, nu te mai certa cu mine, ca nu eu am inventat engleza, ce sa-i facem, trebuie sa vorbim ca tot englezul, chiar daca suna rau :))A suportat multe de la mine, si datorita dumnealui am luat Cambridge-ul, ca daca nu insista, nu ma duceam.
Au fost multe momente faine, si multi oameni, care poate imi scapa, dar, deh, am imbatranit, si mai uit, oricum, imi e dor de liceul ala, de skip ( prietenii stiu de ce...) de statul in fata boxelor, de toti profii si de perioada aia lipsita de griji, de care toti vroiam sa scapam, si acum am vrea sa o aducem inapoi... a fost foarte fain. Mai vreau o data...Presimt ca in vara, voi face un post similar cu... anii de faculta...

Evident...

2009-11-04T12:40:00.002+02:00

Am asteptat sa vina noiembrie, sa pun piesa pe blog, si cred ca mai aveam un pic si faceam si dansul ploii, ca sa ii ofer cadrul potrivit... E una din piesele mele preferate, e in top 10.

Asaaa... analiza pe text...
``It`s hard to hold a candle in the cold November rain...``
True, true, in orice context true, si incep sa vad chestia asta din ce in ce mai des...
`` `Cause nothing lasts forever, even cold November rain...``
I really really hope so, tot in orice context...
Deci, doamnelor si domnilor, cea mai faina piesa ever...!

memories

2009-11-03T10:43:00.002+02:00

Sunt multe melodii pe care le-am ascultat de-a lungul copilariei, pe care le-am uitat mai apoi, si acum, cand dau de ele... parca suna cunoscut... Ai mei erau fani Scorpions si alte bunataturi din astea, si ascultau in fiecare seara chestii faine. Acum, cand ascult eu in disperare anii `80, nu le mai suporta. Aaaaaarrrggghhh!!

2009-11-01T12:08:00.002+02:00

O floare, un copil,
Un puf de papadie in zbor lin.
Un porumbel fugar, dar jucaus,
Mama, oglindita in ochi de bebelus,

O ciocolata, un iz de parfum,
O carte citita pe un lung drum.
O pata de cerneala, primul fir de iarba
Amintirea unui Bunic intr-o curte alba,

O cana aburinda de cafea,
Prima lacrima din viata mea,
Cam asa as putea cuprinde,
Ceea ce simt, in cateva cuvinte.

Pentru Cineva, care a plecat, poate prea repede. Momentele in care trebuiau spuse unele cuvinte au trecut fara sa imi dau seama, dar sper ca acele cuvinte s-au auzit, si fara a fi rostite...

I`m baaack! post cu stranuturi si cateva amintiri

2009-10-29T10:34:00.002+02:00

Stiu, stiiiu ca nu am mai scris de mult, dar deh, anul 3 implica multe responsabilitati... (neah, pur si simplu nu am avut inspiratie).
Am racit, sunt cobzaaa, stau cu ceaiuri la nas, ceaiuri care se racesc, pentru ca am prea multe chestii in cap, care trebuie gandite, proces care se desfasoara cu fata mea aia de blank total :), care seamana cu fata mea concentrata... (deci nu ma uit urat :)) )
Deci, daca totusi am racit, si am o scuza fata de distractiile mele cotidiene, adica spalat de vase, curatenie, si alte chestii de-astea faine, m-am pus pe depanat amintiri... si despre ce...? Despre cariera mea de pana acum...
Cariera mea a inceput la varsta de 4 ani, cand o ajutam pe tanti de la magazinul din bloc sa faca vanzari. Deci, dadeam si rest...eram toata ziua acolo, spre disperarea alor mei, si cred, si a vanzatoarei, dar era actrita buna :). Perioada asta a carierei mele s-a terminat brusc, cand ai mei mi-au spus ca pot face si altceva in viata. Deci, m-am retras in glorie, si m-am reprofilat pe plantat si replantat flori in curte. Perioada s-a terminat repede, pentru ca am realizat ca pamantul nu e bun :)).A urmat o cariera in medicina si invatamant, dar aici aveam si un asociat, pe sora-mea, si toata ziua tratam si educam papusi, care erau saracele intepate pe toate partile cu ace de seringa sustrase de sub ochiul vigilent al bunicii noastre.
Cariera asta s-a incheiat in momentul in care asociatul meu s-a retras pe motiv de maturizare :)) De atunci am inceput sa ma gandesc ce vreau sa fac cu adevarat in viata. Bineinteles ca de la profesor la traducator le-am luat pe toate la rand, si nimic nu a fost suficient de challenging pentru nebunia din capul meu. Deci... m-am hotarat ca atunci cand voi creste mare, voi fi copywriter, si cu asta basta. Sper ca viata sa nu aiba alte planuri pentru mine... hmmm. Vom vedea, pana atunci, continui sa cresc mare!

a crazy chick...

2009-09-16T10:26:00.002+03:00

Acum cateva zile am iesit cu cativa prieteni buni la un pahar... de vorba...Si dupa multe povesti, mai comice,mai triste, am ajuns la o problema cu care se confrunta doi dintre ei, problema obisnuita in ziua de astazi, ce-i drept...
Si, ca de obicei, eu trebuie sa ma bag... Am inceput discutia cu amicul meu, si, pe masura ce discutia inainta, el se enerva tot mai tare. Asa a ajuns la un punct in care imi explica despre cum vede el problema: ca cica daca isi lasa pachetul de tigari intr-un loc, si-l gaseste in altul ``ii bai``!
Stop!! Hold it!! Mai intai sa explic! Nimeni nu poate purta o cearta sau o discutie serioasa cu mine! Si daca cumva reuseste, e bine sa fii prin preajma. Vei avea o zi faina dupa!
De fapt si eu ma enervez cateodata... Port o discutie interesanta, si deodata, this crazy chick called ``imagination`` pops in. Deci... revenind la discutie: amicul meu era atat de prins in povestire incat nu a observat fata mea reprezentativa pentru momentele astea. Nu stiu daca ati vazut-o pe dee dee, sora lui dexter, cand are zambetul ala in zig-zag, si pana la urechi... Eh, that`s it...Incepusem deja sa imi imaginez cum intra in casa, si pachetul, saracul pachet, a facut nerozia sa se mute. Atunci, amicul meu merge spre el, nervos, si il ia de o ureche, sau nunu, mai bine asa, barbateste, de piept, putin mai sus de textele alea inteligente, il zguduie bine, si... urmeaza o discutie care poate fi reprodusa doar in capul meu.
Bineinteles ca toate aberatiile le spuneam cu voce tare, si partenerul meu de discutie nu a mai avut ce sa faca, nu era chip sa mai discute ceva serios la masa aia. Am trecut la bancuri.
So, daca aveti si voi probleme cu ``the crazy chick``, fear her, for she is very dangerous. She could destroy seriousness for everrrrr (muahahahaaa)

E timpul...

2009-09-14T13:40:00.002+03:00

De multe ori, cand merg pe strada, imi place sa analizez trecatorii. Si ma intreb ce gandesc ei, unde merg, pentru ce lupta, daca sunt fericiti sau nu... Si cam tot de atat de multe ori, am vazut fete triste, ingrijorate, oameni grabiti, incruntati,nervosi...Stiu ca situatia nu prea roz din ziua de azi ne-a facut pe toti sa fim asa, dar oare merita?
As vrea sa va dau un mic test, voua, celor care mai aruncati un ochi pe aici: ganditi-va:

De cand nu v-ati mai trezit dimineata, bucurosi de prima raza de soare, fara sa va ganditi ce treburi aveti in ziua respectiva?
De cand nu v-ati mai oprit pe strada sa admirati o floare, frunzele unui copac?
De cand nu ati mai fost intr-o plimbare fara griji si fara graba in parc?
De cand nu ati mai zambit unui copil?
De cand nu ati mai citit o carte buna,doar pentru ca va place, si nu pentru ca este ``in trend`` ?
Cand ati spus ultima oara cuiva drag cat de mult il apreciati?
Cand ati mers ultima oara pe strada zambind si fredonand in gand melodia preferata, fara vreun motiv anume?
Cand ati vazut ultima data un desen animat?

Daca va ia mult timp sa va ganditi la raspunsuri, e momentul sa va hotarati cand o veti face. E bine, din cand in cand, sa mai gandim si pozitiv, sa lasam grijile deoparte, sa ne mai gandim si la noi, pentru ca viata nu merita traita din amintiri.
Tineti minte, momentele frumoase trec fara sa traga un semnal de alarma, si pierdem mult daca nu stam cu ochii in 4!
Abia astept sa vad fete vesele pe strada, din nou!

News flash!!!

2009-09-09T11:50:00.002+03:00

Am reusit sa dorm, extraordinar de mult, pentru starea in care ma aflu... Mai precis: 9 ore!!! As fi putut dormi mai mult, dar, bineinteles ca exista 2 elemente perturbatoare, un fel de ceasuri desteptatoare, flamando-vesele, care isi cer drepturile. Cred ca in curand voi recurge la masuri extreme: vrea cineva tocanita de papagal? Sunt in cautare de retete. Ma gandesc ca voi castiga 2 chestii: experienta in bucataria exotica si... somn linistiiiit...
Dar sa nu chemati protectia animalelor, sau Politia Animalelor,cum ii zice pe la noi, daca i-am suportat atata timp... mai rezist... Distonocalm pentru animale este? :)))
Am reusit si sa ies din casa, ma mai vede lumea, unii erau absolut uimiti de intamplare :))
Vine toamna, abia astept sa ma plimb prin frunze care fosnesc... Toamna are un miros anume... de amintiri, de bucurii, de tristeti, de noi inceputuri, abia astept sa il simt...
Si un lucru funny... sau ciudat... Pentru prima oara in viata mea... abia astept sa inceapa scoala! Mi-e dor de toata lumea, dar stati linistiti, pana la sesiune imi trece bucuria...
ok... so... daca nu gasiti retete de tocanita, merge si o ciorba, sau un gratarel...ca au carne pe ei :)))
Oh, that reminds me... ce dor mi-e de un gratar cu prietenii, nu am mai facut de vreo 2 luni... asta e unul dintre lucrurile pe care le pierzi odata cu vara...
Deci, bye bye summer... and welcome autumn!

sleepy, sleepy, sleepy

2009-09-08T14:29:00.002+03:00

De vreo 3 zile nu mai pot dormi, sunt disperata de somn, dar am un sentiment ciudat... de parca se va intampla ceva bun in curand. Deci...astept, cu ochii cat cepele :))) sa se intaple chestia buna, si apoi sa pot dorrrrmiiiiiiiii.
Cu riscul ca acest blog sa se transforme intr-un blog muzical, mai am o melodie faina de impartasit. Poate adorm cat o ascult :)))

2009-09-01T11:18:00.001+03:00

Mai e nevoie de alte prezentari? Cred ca nu...

Maktub...

2009-08-31T11:53:00.003+03:00

``Maktub`` înseamnă, în cultura arabă `` aşa a fost scris``. Deşi se poate înţelege că în cultura lor, soarta le-a fost hotărâtă, şi nu mai pot face nimic ca să o poată schimba, ca şi în creştinism, ei au de făcut alegeri în viaţă, au de trecut diferite obstacole, cu riscuri mai mari sau mai mici.
Eu cred in soartă, în destin, cred că fiecare om are rezervat ceva în viaţă, mai bun sau mai rău, depinde de alegerea fiecăruia.
Am trăit până acum experienţe care ţin numai de destin, dar am avut de făcut şi alegeri, unele pe care le regret, dar cele mai multe de care mă bucur. Aştept cu nerăbdare să văd ce mai e rezervat pentru mine, pentru că fiecare om îşi poate aranja viaţa până la un punct. De acolo, depinde şi de alţi oameni, de alte împrejurări, şi bineînţeles, şi de un dram de noroc. Cred în persoane pe care le întâlneşti o singură dată în viaţă, dar care pot schimba totul, am avut şi experienţe de acest gen, şi în persoane care nu au nicio datorie faţă de tine, dar stau lângă tine mult timp, doar pentru a te ajuta.
Există o ordine şi o logică în toate, şi dacă crezi in tine, în forţele tale, şi consideri că ai tot ce trebuie pentru a reuşi în tot ceea ce îţi doreşti, rezultatele vor fi extraordinare. Trebuie doar să gândeşti pozitiv, şi încă ceva... să nu te dai bătut, orice ar fi!

MAKTUB...

Rătăcisme...

2009-08-26T12:00:00.002+03:00

Trebuie să spun, nu pot să mai ţin pentru mine, bine, şi pentru alţi 100 de oameni care mă ştiu... am un simţ al orientării groaznic. Deci... stau în Timişoara de cam 2ani şi un pic... înainte de a mă muta veneam des pe aici ( 10x sis ), şi totuşi... mă rătăcesc de câte ori am ocazia. Bine, mai nou m-am hotărât să nu mai bravez, şi să merg doar pe drumurile ştiute bine. Am avut două experienţe de neuitat, ambele de când m-am mutat în zona în care stau acum.
Prima oară s-a întamplat la câteva zile după mutare, când am vrut să vin pe jos de la şcoală, că deh, mă descurc, am buletin... Am umblat în cerc cam 40 de minute, exact cum zicea Jeff Dunham într-un filmuleţ: "And now she`s going to make a left tuuurn, and an other left tuuurn, oh, an other left tuuuurn, I wonder what is she going to do neeext!" Dar, din fericire, dupa 40 de minute am cotit dreapta, cred, şi am ajuns într-o zona cunoscută...
Şi a doua oară, într-o zi în care eram un bun cetăţean, adică mergeam să plătesc facturi, am zis eu aşa că ar fi bine să mai schimb peisajul, şi să merg pe altă stradă... wroooooooong. După 20 de minute, fugeam după o tanti să o întreb care e drumul bun :))). M-a dus săraca tanti până pe strada unde trebuia să ajung, ca să nu o mai păţesc din nou...
Am povestit chestiile astea, pentru că azi trebuie să găsesc iar o chestie pe care nu am văzut-o niciodată, şi cred că voi pleca cu 2 ore înainte de acasă...just to make sure...

back from far far away !

2009-08-25T10:32:00.002+03:00

M-am întors dintr-un luuuuung week-end, mai fresh, mai liniştită, şi cu gândurile în ordine. Mă bucur că am reuşit să stau cu cei dragi mie, încă o dată, LA MULŢI ANI, tata, să îmi revin puţin, si să fiu din nou eu.
Am fost acasă, şi la ţară în două locuri :) am mâncat numai bunătăţi, făcute de alţii :)) , dar am si muncit, să nu se creadă că am lenevit 24 din 24..., am reuşit să îi fac o surpriză lui tata, care nu înţelegea, săracul cum am ajuns la el la uşă la 11 dimineaţa, de ziua lui. A fost frumos, a meritat să plec câteva zile, şi sper că de acum totul va fi bine, pentru că am realizat că pot trece peste toate doar cu optimism, şi aşa voi face de acum încolo.

melodia `` mea``

2009-08-20T21:13:00.002+03:00

Dacă tot am primit aprecieri din partea publicului pentru melodia din postul anterior, astăzi am sa vă incânt, (nu va cânt că fugiţi toţi), cu o super melodie din anii `80, pe care o consider a mea de suflet. ştiu, ştiu, veti sări toţi să-mi spuneţi că de fapt e vorba de un bărbat in melodie. şi răspunsul meu : Măi, zice Georgie? Ce mai contează gender-ul? Have fun and lots of good memories!

2009-08-18T13:04:00.002+03:00

You've Got a Friend

I'll come running just to see you again

When you're down and troubled
And you need some loving care
And nothing, nothing is going right
Close your eyes and think of me
And soon I will be there
To brighten up even your darkest night

You just call out my name
And you know wherever I am
I'll come running to see you again
Winter, spring, summer or fall
All you have to do is call
And I'll be there yeah
You've got a friend...

If the sky above you
Grows dark and full of clouds
And that old north wind
Begins to blow
Keep your head together
And call my name out loud
Soon you'll hear me
Knocking at your door

You just call out my name
And you know wherever I am
I'll come running to see you again
Winter, spring, summer or fall
All you have to do is call
And I'll be there
Yes, I will

Now ain't it good to know
That you've got a friend
When people can be so cold
They'll hurt you and desert you
And take your soul if you let them
Oh, but don't you let them

You just call out my name
And you know wherever I am
I'll come running, running to see you again
Winter, spring, summer or fall
All you have to do is call
And I'll be there
Yes I will see you again
You've got a friend

Oooh...
You've got a friend

Ofra Haza avea o voce inconfundabilă, şi dacă nu aţi ascultat până acum melodiile ei, merită să le ascultaţi de acum încolo. Melodia asta e una din preferatele mele, şi acum se potriveşte stării mele de spirit.

Ce îmi place, ce nu îmi place...

2009-08-17T10:54:00.002+03:00

Astăzi vreau să imi pun gândurile pe hârtie virtuală, vreau să îmi golesc mintea, şi să gândesc din nou pozitiv, că deh...it is in my genes!
Să începem cu lucrurile pe care îmi place să le fac... îmi place să stau pe plajă, să ascult liniştea mării, să mă joc cu nisipul şi să mă las mângâiată de soarele cald... îmi place cafeaua de dimineaţă, mai ales dacă pot să o împart cu cineva... îmi place să citesc o carte bună, să văd un film fain... îmi place să mă joc cu nepoţelul meu dulce, să îl plimb, să îl adorm, şi să văd cum împarte din dragostea lui copilăroasă oricui, să vorbesc cu soră-mea ore în şir despre nimicuri, pe care numai noi le înţelegem, îmi place să povestesc cu tata, pentru că ma linişteşte, şi cu mama, pentru că mă face să râd, orice mi s-ar întâmpla, îmi plac ieşirile cu prietenii, iarba verde, parcurile, o melodie frumoasă, şi... ciocolata.
Nu îmi place să supăr pe cineva, urăsc să mă cert cu oricine, chiar dacă ar fi omul de la colţul străzii... nu îmi place să întârziu, nici chiar cu un minut, nu îmi plac promisiunile nerespectate, oamenii care lovesc animalele sau care bat copii, şi ar fi foarte bine pentru tine să nu încerci să mă minţi... nu îmi place lipsa de umor şi plictiseala, locurile excesiv de aglomerate cu fiţe, gen mall, şi nici aroganţa... nu îmi place Jules Verne...iertare, vă rog, dar e o chestie din copilărie...
Şi lista ar putea continua la nesfârşit, că aşa sunt eu când mă întind la vorbă... măcar am reuşit ce mi-am propus la început, dacă nu complet, atunci parţial, dar e bine şi aşa... pentru moment...

Un dar de suflet

2009-08-13T11:19:00.003+03:00

Cred că dintre toate darurile pe care le poate primi cineva în momentul în care se naşte, acela de a cunoaşte oamenii e cel mai de preţ. Eu pot să spun cu regret ca nu prea am primit mult din acest dar. Însă mă bucur foarte mult când cineva se uită câteva secunde la mine, şi îmi poate citi în adâncul sufletului. Am trăit o asemenea experienţă acum puţin timp, când eram în practică.
Deci... să formulez problema... eu sunt o mare fană cărţi. Orice carte mă bucură, chiar dacă o primesc, sau dacă o cumpăr, îmi place să o răsfoiesc în drum spre casă, şi acasă să îmi pregătesc minuţios locul de lectură, şi să nu mă mai dezlipesc de acea carte până nu o dau gata. Acestea sunt datelele problemei...acum începe povestea. Deci eram la practică, şi într-o zi a venit un domn. După cum am spus de la început, nu prea "citesc" oamenii din prima, şi m-am comportat ca de obicei. După ce am terminat treaba, şi i-am explicat că mai are nevoie de câteva chestii pentru completare, i-a făcut un semn discret soţiei dânsului, şi aceasta a scos dintr-o plasă o carte, pe care mi-a întins-o, spunându-mi că e pentru mine, e cartea dânsului, abia scoasă. E o carte de poezii, mai speciale, care te lasă să le gândeşti înainte de a le înţelege complet, sunt nişte poezii inspirate din viaţa acestui om, la prima vedere simplu, dar cu o minte sclipitoare. Omul acesta se numeste Daniel Ilie, şi sper să aibă mult succes cu aceasta carte de poezii, care într-o zi de vară cam anostă, a ajuns în mâinile unei simple studente,si nu a mai plecat de acolo. Cartea este încă pe masa mea, şi recitesc câte o poezie în fiecare zi, şi în fiecare zi găsesc alte inţelesuri ascunse. Sper că domnul Ilie nu se va supăra pe mine dacă voi pune nişte versuri din poezia mea preferată pe blog.

" Mie nu mi-e frică de lupi/ De singurătatea haitei/ Mă tem" (Daniel Ilie- Mă tem)

Sper din suflet să îl mai întâlnesc pe acest om, şi să îi mulţumesc pentru că a fost una dintre persoanele care mi-a dat o lecţie de viaţă.

Despre OAMENI şi lecţii de viaţă

2009-08-12T11:15:00.002+03:00

A trecut cam mult timp de când nu am mai postat ceva pe blog, dar în acest timp am avut de învaţat foarte multe. Voi dedica un capitol al acestui blog lecţiilor pe care viaţa mi le-a dat până acum. Prima, şi poate cea mai importantă lecţie e despre oameni, despre cum ne afectează ei viaţa, pozitiv, sau negativ. Acum ceva timp, nu foarte mult, am avut şansa să stau lânga un om deosebit, şi am realizat ca exista persoane excepţionale,care te pot ajuta fără să ceară nimic în schimb. Am avut îndrăzneala să cer ajutor, şi mi s-a oferit. Fără întrebări, fără alte cerinţe. Poate acestui om i s-a părut ceva nesemnificativ, dar pentru mine a însemnat totul. Poate a însemnat chiar primul meu pas in viaţa adevărată. Acest om mare a avut timpul şi răbdarea de a se apleca asupra unui om mic, şi de a împărtăşi cu el din cunoştinţele lui. Nu mai există foarte mulţi asemenea oameni, şi dacă acest om va avea vreodata răbdarea de a citi aceste umile rânduri, aş vrea să citească asta: VĂ MULŢUMESC! Şi sper din tot sufletul că intr-o bună zi, voi putea şi eu să îl răsplatesc aşa cum merită. Dar dacă nu voi avea aceasta şansă, sunt sigură că viaţa îl va răsplăti cu tot ce are mai bun.
Încă o dată VĂ MULŢUMESC! Sunteţi cu adevărat un OM!

rectificare...

2009-02-18T10:05:00.003+02:00

Da...am recitit un post mai vechi al meu,cel in care spuneam ca nu ninge niciodata prin timisoara...m-am inselat...din nou...si mor de nervi ca trebuie sa recunosc!Aici ninge de 2 zile fara incetare,si imi place...Dar cel mai mult imi place sa stau in casa,la caldura si sa ma uit cum ninge,si cum tremura alti oameni,plecati cu treaba prin nameti.Am auzit alta chestie tare:dupa cum stim,fiecare dintre noi isi doreste ca vremea sa tina cu el...unii vor la pescuit,unii la plaja si unii la ski.Dar daca ar fi sa fie asa...ne-am bate toti pe telecomanda!
In alta ordine de idei,ma gandeam cum sa inchei postarea intr-un ton romantic,dar nu imi vin idei.Asa ca...e iarna,e totul alb...si pe mine MA DOR OCHII de la atata alb!

marea...

2009-01-05T23:24:00.002+02:00

Da si marea...inca un motiv bun pentru care astept vara.Pana atunci,o poza de consolare...

niciodata nu-s multumita

2009-01-05T23:16:00.001+02:00

Dupa cum s-a putut vedea intr-o postarea anterioara,am momente cand nimic nu ma multumeste.De exemplu,desi sunt nascuta iarna,si abia astept sa vina ziua mea,acum dupa ce au trecut sarbatorile,vreau vara,de ce sa mai fie iarna,ca si asa e fara rost,aici nu ninge niciodata...Cum ar fi ca de maine sa fie ca in poza...

si sa nu uitam de family guy...

2009-01-05T23:08:00.001+02:00

un filmulet ``behind the scene``

film 2

2009-01-05T22:50:00.000+02:00

preferatul meu

2009-01-05T22:22:00.002+02:00

De cand a aparut celebrul youtube,filmele astea au ramas preferatele mele,si cred ca asa vor ramane,asta daca nu se satura moderatorii site-ului de ele si le sterg....enjoy!

cadouri...

2008-12-31T08:08:00.000+02:00

Pot sa afirm sus si tare ca zilele astea am descoperit una dintre cele mai mari temeri ale barbatilor:cadourile.Vine o vreme in viata fiecaruia cand trebuie neaparat sa cadoriseasca pe cineva.Si atunci incep noptile albe,fiorii,gandurile negre,etc.Totusi,cred ca ar trebui intelesi.Eu una,imi schimb preferintele si chestiile preferate cam de 2 ori pe zi,asa ca...imagine.L-am pus pe prietenul meu in incurcatura cand mi-a luat un cadou fara o ocazie anume.Mi-a luat un trening.
EU:Hai ma iuby,cand m-ai vazut tu pe mine sa port trening?
EL:Pai nu ziceai ca vrei sa avem la fel,uite mi-am luat si eu,si ne asortam
EU:Mai bine imi dadeai banii si imi luam eu ceva!
EL:!!!!!!!????????????????
De ziua mea,a retinut doleanta:
EL:La multi ani,pui,uite,ca sa nu mai zici ca ti-am luat cadou urat,ia banii si cumpara-ti ceva frumos!
EU:Pai cum,ma iuby,de ziua mea imi dai bani,zici ca esti bunica
EL:?????????????!!!!!!!!!!!!!
Si ultimul cadou.M-a auzit el mieunand dupa un inel:
EL:Uite iuby ce ti-am adus!
EU:Nici macar nu imi stii masura la deget,asta imi incape pe degetul mare de la picior!!!Si nici macar nu e vara,ca il purtam la sandale!!!
EL:?????????????????????????
Deci,femeile sunt dificile,recunosc.Dar e si distractiv sa fii asa.Ce bine e sa ai fitze cateodata.Repet:cateodata

smile and wave...

2008-12-19T13:03:00.000+02:00

Ma gandeam zilele trecute la revelatia pe care am avut-o dupa vizionarea mai multor filme romantice pe teme vechi,dar si emisiuni de genul ``viata de regina,printesa,etc``.Cum ma uitam eu asa la ele (reginele diverselor tari),mi-am dat seama de un lucru:cand ies in public,au doua chestii de facut:sa zambeasca,si sa faca cu mana.Ce viata!Normal ca in timpul ramas intre doua iesiri in public de genul asta,mai au si altceva de facut,nu zic nu,dar eu m-am hotarat.Cand se intampla ceva rau,sau cand cineva incearca sa imi explice ceva,si nu inteleg,ce fac?SMILE AND WAVE!simplu,nu?
PS.Normal ca am incercat chestia asta,dar a trebuit sa si explic lumii care ma privea ca nu am un moment de cadere emotionala,si a fost fain pentru cine a vazut intr-o zi cu soare,in fata facultatii,un grup de nebune care zabeau vag si dadeau din maini.My bad!

viata...

2008-12-19T12:51:00.000+02:00

As vrea sa se stie de la inceput ca in acest blog vor fi in primul rand intrebarile,hmmm,sau mai bine zis,aberatiile mele existentiale,carora voi incerca sa le dau un iz comic,daca nu au deja,desigur.Pentru mine,viata este un sir lung de zambete si intamplari comice,cu ajutorul carora pot trece peste momentele grele.Pentru ca,eu consider ca rad 23 de ore pe zi,iar in restul timpului zambesc.Tot ce vreau e sa fac si pe altii sa zambeasca,sau chiar sa rada.Pentru ca in viata trebuie sa ai cat mai multe clipe fericite.